Schimbarea orei trebuia să fie eliminată de câțiva ani. În luna iulie 2018, cetățenii din UE și-au spus părerea despre acest subiect prin intermediul unui vot online. Aproximativ 84% dintre cei care au răspuns chestionarului s-au exprimat în favoarea abolirii acesteia. Astfel, Comisia UE a plănuit să o desființeze în 2021, însă acest lucru a eșuat, întrucât statele nu au putut cădea de acord dacă ora de vară sau cea de iarnă ar trebui să se aplice permanent.

Ora de vară începe în România în ultima duminică din martie și se încheie în ultima duminică din octombrie, respectând aceeași regulă ca și celelalte țări europene, potrivit unei măsuri din 1997.

Ora de vară 2024. Când dăm ceasul înainte cu o oră

Specialiștii atrag atenția că adaptarea la ora de vară poate dura aproximativ o săptămână. În această perioadă este necesar să ne trezim cu o oră mai devreme decât suntem obișnuiți. Pentru cei cu anumite probleme de sănătate, ajustarea ritmului biologic poate fi mai dificilă.

În 2024, românii sunt așteptați să treacă la ora de vară duminică, 31 martie, când ora 03:00 devine ora 04:00. Ziua de 31 martie va avea doar 23 de ore în loc de 24, determinând astfel o reducere a timpului de odihnă pentru acea noapte.

Ora de vară va fi în vigoare până în ultima duminică din octombrie, când se va reveni la ora standard. Astfel, pe data de 27 octombrie 2024, ora 04:00 va deveni din nou ora 03:00, marcând sfârșitul perioadei de vară.

Schimbarea orei este planificată întotdeauna în weekend, în timpul nopții, pentru a minimiza impactul asupra rutinei zilnice și a activităților esențiale.

Parlamentul european susţine propunerea privind renunţarea la schimbarea orei de vară

În ultimii ani, Parlamentul European a susținut propunerea de a renunța la schimbarea orei de vară, inițial fixată pentru 2019. A fost amânată ulterior pentru 2021, dar a rămas și astăzi un subiect de discuție.

În februarie 2018, în urma unor inițiative cetățenești, Parlamentul European a solicitat Comisiei Europene să evalueze directiva referitoare la schimbarea sezonieră a orei și să propună modificări dacă este necesar. Evaluarea a strâns un număr semnificativ de răspunsuri, majoritatea în favoarea renunțării la schimbările orare, ceea ce a determinat CE să facă o propunere în acest sens.

Istoricul schimbărilor de oră datează de la Primul Război Mondial, când Germania și Franța au introdus această măsură pentru a economisi energie. Ulterior, multe alte țări europene au adoptat această practică, însă au renunțat la ea după încheierea conflictelor mondiale.

Ora de vară din acest an în SUA se încheie la 3 noiembrie 2024, când ceasurile vor da înapoi cu o oră. În cea mai mare parte a Europei, ora de vară începe în ultima duminică din martie, adică la 31 martie 2024, și se încheie în ultima duminică din octombrie (27 octombrie 2024).

Aceste modificări continuă o tradiție începută în timpul Primului Război Mondial

Germania și Austro-Ungaria au fost primele țări care au introdus ora de vară, la 30 aprilie 1916, pentru a economisi cărbune.

În Marea Britanie, un proiect de lege a fost în cele din urmă adoptat în Parlament la 17 mai 1916, iar ceasurile au fost modificate cu o oră în duminica următoare, la 21 mai. Un ordin din 14.06.1916 spunea următoarele:

„Armatele din Franța vor adopta aceeași oră, așa cum a fost ordonat prin recentul decret al guvernului francez.

Pentru a pune în aplicare acest ordin, la ora 23:00 din 14 iunie 1916, ora va fi devansată cu șaizeci de minute, iar ora 11:00 va deveni ora 24:00. Toate ceasurile vor fi modificate în consecință”.

Așadar, chiar înainte de începerea bătăliei de pe Somme, toate ceasurile din armata britanică au fost schimbate cu o oră. În termeni practici, acest lucru a însemnat că, dacă nu ar fi făcut acest lucru, Bătălia de pe Somme ar fi început la ora 6.30 dimineața, în loc de ora 7.30 dimineața.

Ora de vară a început în Primul Război Mondial

Ora de vară a fost introdusă pentru prima dată pe scară largă în 1918, în timpul Primului Război Mondial. Legea privind ora standard a fost promulgată pentru a crește numărul de ore de lumină într-o zi, ceea ce nu numai că a prelungit ziua de lucru pentru industriile de război și pentru muncitorii din fabrici, dar a și salvat combustibilul necesar pentru funcționarea acestor industrii. Legea a fost abrogată la sfârșitul Primului Război Mondial.

Ora de vară revine în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind inventată sintagma „timp de război"

Câteva decenii mai târziu, imediat după ce SUA a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, Congresul a adoptat din nou o lege în 1942 care implementa ora de vară pentru a economisi combustibil și pentru a „promova securitatea și apărarea națională". Ideea schimbării orei pentru a ajuta la efortul de război a fost atât de legată de cel de-al Doilea Război Mondial încât ora de vară a devenit cunoscută în mod obișnuit ca „ora de război".

Când cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat în 1945, la fel ca în Primul Război Mondial, legea a fost abrogată, iar timp de aproximativ 20 de ani, SUA nu au avut un standard național în ceea ce privește ora, ceea ce a provocat o mare confuzie. De fapt, chiar și armata americană a fost afectată.

„Ora militară” a început cu un cadran solar egiptean

Cu mult înainte de ora de vară, egiptenii și mesopotamienii antici au stabilit ziua de 24 de ore. Aceștia foloseau cadrane solare pentru a indica ora în timpul zilei și un ceas cu apă pentru a indica ora pe timp de noapte.

Egiptenii urmau o structură de 24 de ore pe zi, care este cunoscut acum drept „ora militară" și care este utilizată și astăzi de forțele armate pentru a evita confuzia în comunicare atunci când se face distincția între a.m. și p.m.

Semnificația „Zilei Z" și a „orei H"

Armata este, de asemenea, responsabilă pentru mai multe expresii legate de timp. Ziua Z care a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 6 iunie 1944, nu este singura „Zi Z” din istorie. Termenul „Ziua Z" se referă de fapt doar la ziua în care va avea loc o invazie sau o operațiune militară importantă și nu este specific acelui eveniment istoric singular.

Atunci când planifică în jurul acestei invazii sau operațiuni, planificatorii militari se referă la zilele care preced sau urmează Zilei Z adăugând numere și un plus sau un minus la „Zi". De exemplu, „D-3" însemna trei zile înainte de Ziua Z, în timp ce „D+7" înseamnă șapte zile după o operațiune din Ziua Z.

Cei care au planificat aceste operațiuni militare folosesc o structură similară și atunci când discută detaliile legate de momentul ales pentru Ziua Z. „Ora H" este folosită pentru a se referi la ora în care încep operațiunile pentru Ziua Z. La fel ca în Ziua Z, „H-3" înseamnă cu trei ore înainte de Ora H, iar „H+7" înseamnă șapte ore după Ora H. Acest mod de planificare este doar unul dintre multele moduri în care armata utilizează timpul pentru a desfășura operațiuni militare.

Ora de vară în SUA

În 2022, Senatul SUA a votat cu o majoritate covârșitoare pentru ca ora de vară să devină permanentă, însă legislația a fost blocată în Camera Reprezentanților.

Din punct de vedere istoric, ora de vară începe în lunile de vară și se termină chiar înainte de iarnă, deși datele s-au schimbat de-a lungul timpului, pe măsură ce guvernul SUA a adoptat noi legi.

Începând din 2007, ora de vară începe în SUA în a doua duminică din martie, când oamenii își dau ceasurile înainte cu o oră la ora 2 a.m. ora locală standard (astfel, la ora 2 a.m. în acea zi, ceasurile vor indica atunci ora 3 a.m. ora locală de vară). Ora de vară se termină în prima duminică din noiembrie, când ceasurile sunt date înapoi cu o oră la ora locală 2 a.m. (astfel încât ceasurile vor indica ora locală standard 1 a.m.).

 

Benjamin Franklin și resetarea ceasurilor în lunile de vară

Benjamin Franklin a venit cu ideea de a reseta ceasurile în lunile de vară, ca o modalitate de a economisi energie. Prin această practică, oamenii puteau profita de lumina suplimentară a soarelui, în loc să irosească energie pentru iluminat. La acea vreme, Franklin era ambasador la Paris și a scris o scrisoare către Journal of Paris în 1784, bucurându-se de „descoperirea" sa că soarele oferă lumină imediat ce răsare.

Chiar și așa, ora de vară nu a început în mod oficial. Acest lucru a fost stabilit de Germania în mai 1916, ca o modalitate de a economisi combustibil în timpul Primului Război Mondial. Restul Europei s-a alăturat la scurt timp după aceea. Iar în 1918, Statele Unite ale Americii au adoptat ora de vară.

Deși președintele Woodrow Wilson a dorit să mențină ora de vară după încheierea Primului Război Mondial, țara era în mare parte rurală la acea vreme, iar fermierii s-au opus (ora de vară a fost abolită până când următorul război a readus-o în actualitate. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la 9 februarie 1942, președintele Franklin Roosevelt a restabilit ora de vară pe tot parcursul anului, numind-o „Ora de război".

După război, un sistem liber în care statele și orașele americane au avut posibilitatea de a alege dacă să respecte sau nu ora de vară a dus la haos. În 1966, pentru a domoli acest haos, Congresul a adoptat Legea privind ora uniformă.  Apoi, în 2007, a intrat în vigoare Legea privind politica energetică din 2005, care a extins durata orei de vară până la ora actuală.

Mai puțin de 40% din țările lumii respectă ora de vară

Cu toate acestea, țările care respectă ora de vară beneficiază de lumina naturală a zilei în serile de vară. Acest lucru se datorează faptului că zilele încep să devină mai lungi pe măsură ce Pământul trece de la sezonul de iarnă la cel de primăvară și vară, cu cea mai lungă zi din an la solstițiul de vară. În timpul sezonului de vară, în fiecare emisferă, Pământul, care se rotește în jurul axei sale, este înclinat direct spre Soare.

Regiunile cele mai îndepărtate de Ecuator și cele mai apropiate de poli beneficiază cel mai mult de schimbarea orei. Cercetările au sugerat, de asemenea, că, având mai multă lumină de zi seara, se înregistrează mai puține accidente de circulație, deoarece sunt mai puține mașini pe șosea atunci când afară este întuneric. Mai multă lumină naturală ar putea însemna, de asemenea, mai multe exerciții fizice.

Motivul principal pentru ora de vară a fost mult timp economisirea energiei. În timpul embargoului arab asupra petrolului, când membrii arabi ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) au încetat să mai vândă petrol Statelor Unite ale Americii, Congresul a declarat chiar o perioadă de probă a orei de vară pe tot parcursul anului, în încercarea de a economisi energie.

Dovezile privind realizarea unor economii semnificative de energie sunt slabe

Serile mai luminoase ar putea face economii la iluminatul electric, a declarat Stanton Hadley, un cercetător de la Oak Ridge National Laboratory, care a contribuit la pregătirea unui raport pentru Congres privind extinderea orei de vară. Dar luminile au devenit din ce în ce mai eficiente, a spus Hadley, astfel încât iluminatul este responsabil pentru o parte mai mică din consumul total de energie decât era în urmă cu câteva decenii. Încălzirea și răcirea contează probabil mai mult, iar unele locuri ar putea avea nevoie de aer condiționat pentru serile mai lungi și mai fierbinți din timpul orei de vară.

Stanton Hadley și colegii săi au constatat că cele patru săptămâni de oră de vară suplimentară care au intrat în vigoare în Statele Unite în 2007 au economisit într-adevăr o anumită cantitate de energie, aproximativ jumătate de procent din ceea ce ar fi fost folosit în mod normal în fiecare dintre acele zile, după cum au declarat aceștia într-un raport pentru Congres publicat la 30 septembrie 2020. Cu toate acestea, a spus Hadley, efectul întregii perioade de câteva luni de economisire ar putea foarte bine să aibă efectul opus.

Un studiu realizat în 1998 în Indiana, înainte și după implementarea orei de vară în unele state, a constatat o ușoară creștere a consumului de energie în sectorul rezidențial. De asemenea, un studiu din 2007 a constatat că modificările temporare ale orei de vară din Australia pentru Jocurile Olimpice de vară din 2000 nu au reușit să economisească energie.