De vreo câteva zile sunt tot întrebat de români lucizi: - Când începe războiul?... În traducere liberă - când și dacă... vin rușii peste noi. Interogația corectă ar fi: - Cine, dintre români, va apăra Țara?...

Psihoza războiului. Teoretic, majoritari vor fi compatrioții până în 35 de ani. Vârsta de recrutare este de 20 ani, dar poate fi 18 ani la cerere.

Disponibili pentru  serviciul militar sunt 5.601.234 bărbați, cu vârste cuprinse între  15 și 49 de ani, o estimare la nivelul anului  2024. Plus 5.428.939 femei, cu vârste similare.

Apți pentru serviciul militar sunt 4.550.409 bărbați, cu vârste între 15–49, la nivelul acestui an, și 4,507,880 femei, cu vârste identice.

Numărul  anual de persoane care împlinesc vârsta necesară este de 117.798 bărbați - echivalentul a 11 divizii și 111.607 femei - alte 11 divizii.

Personalul activ al armatei este estimat la 81.300 combatanți gata de luptă, la care s-ar adăuga, pur teoretic, 79.900 de rezerviști încă viabili să își apere țara, cu armele în mâini.

În esență, avem un potențial demografic disuasiv, care trebuie doar antrenat periodic, în condiții de campanie.

Și este foarte bine că generalul Vlad Ghiorghiță, noul șef al Statului Major al Apărării României, deci al tuturor forțelor destinate defensivei naționale disuasive, a exprimat recent  o poziție publică, în acest sens, semnalând populației necesitatea pregătirii pentru contracararea unei surprize strategice. România nu va fi apărată de extratereștrii - iar aliații nu se substituie militarilor români! - ci, ca ș în conflagrațiile mondiale anterioare, de propriii cetățeni.

Ambuscadele iraniene

Dar dacă am amintit termenul disuasiv, să vedem ce a declarat  generalul Joseph Votel, fost șef al Comandamentului Central al SUA: „Escaladarea rapidă a violenței de către împuterniciți iranieni împotriva SUA și Israelului în Orientul Mijlociu, începând cu 7 octombrie, este rezultatul unui eșec de descurajare, care se încadrează în anii de schimbări în politica externă a SUA și lipsa acțiunii directe împotriva Iranului, pentru comportamentul său agresiv în acea perioadă.

Cred că problema cu toate aceste lovituri (în Irak, Siria și Marea Roșie) este că nu am reușit să tragem direct la răspundere Iranul .Trebuie să atacăm grupurile care comit aceste atacuri, dar trebuie să recunoaștem și că Iranul se află în spatele tuturor acestor atacuri și trebuie să folosim toate formele de putere națională pentru a le trage la răspundere”.

După cum bine se știe, după atacul surpriză mortal al Hamas din 7 octombrie, împotriva așezărilor israeliene, insurgenții sprijiniți de iranieni din Liban, Siria, Irak și Yemen au lansat o serie de atacuri, care au vizat teritoriile israeliene și bazele americane din Orientul Mijlociu, precum și transporturile comerciale. în Marea Roşie.

Psihoza războiului. Atacurile Houthi au perturbat transportul comercial

În timp ce Hezbollah a tras zilnic cu rachete și alte categorii de arme împotriva israelienilor aflați la granița de sud a Libanului, milițiile șiite pro-iraniene din Siria și Irak au recurs la rachete și drone încărcate cu explozibili împotriva bazelor americane de acolo. SUA susțin că bazele americane din Siria și Irak au fost atacate de cel puțin 150 de ori, de către  islamiștii sprijiniți de iranieni începând cu 7 octombrie.

Un atac cu dronă din 28 ianuarie a dus la moartea a trei soldați americani și la rănirea altor zeci, la o instalație americană din Iordania. Concomitent, milițienii Houthi susținuți de Iran în Yemen au lansat atacuri cu rachete împotriva Israelului și au decis să vizeze nave comerciale în Marea Roșie.

Atacurile Houthi au perturbat transportul comercial și au determinat Washingtonul să mobilizeze o coaliție navală internațională, pentru a contracara atacurile și a proteja navele care trec prin acea zonă.

Și, deși nu este clar cât de mult control direct are Teheranul asupra forțelor proxy, pe care SUA spun că le finanțează, le antrenează și le echipează - iar Iranul a negat implicarea în violență - în opinia generalului Votel și a altor experți, este necesară o descurajare mai puternică a Iranului, care a fost direct interesat în intensificarea violenței actuale.

Potrivit generalului Votel, care a condus forțele americane în Orientul Mijlociu între 2016 și 2019, a existat o perioadă în care Statele Unite „au avut o strategie eficientă de descurajare, care s-a concentrat în primul rând pe Programul iranian de arme nucleare”.

Necesitatea unei noi viziuni israeliene

Această strategie, a adăugat el, „a adus iranienii la masa de negocieri și a prevenit conflictul regional dintre Israel și Iran. A avut succes pentru că am combinat presiunea militară cu acțiuni diplomatice, informaționale și economice semnificative.”

În opinia înstelatului american,, problemele au început atunci când administrația americană, sub președintele Barack Obama a decis să „pivoteze” în Asia și și-a redus implicarea în regiunea Orientului Mijlociu. „Pe măsură ce am început să ne retragem din regiune, pentru a ne concentra asupra provocărilor din Indo-Pacific, nu am acordat suficientă atenție menținerii acestui nivel de descurajare împotriva comportamentului malign iranian”, a semnalat generalul Votel.

Administrația Obama s-a concentrat doar pe intermediarea unui acord privind programul nuclear iranian, care a neglijat amenințarea tot mai mare a grupurilor sale de proxy din regiune.

Momentan forța care amenință pacea în Orientul Mijlociu este Iranul, la propriu și la figurat, dar este timpul ca și Israelul să își schimbe modalitatea de raportare la prezentul și mai ales la viitorul populații palestiniene, care are drepul la un stat propriu, cu o armată corespunzătoaare, care ar contracara - ca forță tampon - acțiunile imprevizibile ale mișcărilor islamiste adepte ale confruntării continue cu trupele israeliene.

Nici rezerviștii israelieni, invitați te miri cum la unele posturi de televiziune românești, nu au convins opinia  publică românească, cu argumentele lor - majoritatea fiind nerealiste, criticabile, deci amendabile - privind operațiunea amplă a Forțelor de Apărare ale Israelului/ IDF în Gaza, unde au fost de 20 de ori mai mulți morți și de 25 de ori mai mulți răniți decât victimele operațiunii criminale fulger a luptătorilor Hamas din 7 octombrie 2023.

Indezirabilul de la Kiev

În ceeea ce privește Ucraina, Comandantul șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi, a publicat o opinie pe site-ul CNN. În aceasta, el își împărtășește viziunea pentru o nouă strategie împotriva Rusiei. Recunoscând dezavantajul Ucrainei, în ceea ce privește armele și forța de luptă/efectivele avute la dispoziție, el sugerează concentrarea pe creșterea producției și utilizării dronelor.

Articolul lui Zalujnîi a apărut în perioada zvonurilor despre posibila sa demisie, sau demitere.  În seara zilei de 29 ianuarie, canale anonime Telegram, despre care se crede că au legături cu biroul președintelui și cu parlamentarii ucraineni, au răspândit informații despre demiterea sa iminentă. Până dimineață, principalele instituții de presă globale semnalau... potențiala demisie a comandantului șef.

O posibilă ruptură între președintele Volodymyr Zelenski și Zalujnîi circulă de la sfârșitul anului 2023, amplificându-se atunci când The Economist a publicat o rubrică și un interviu la 1 noiembrie, în care Zalujnîi spunea că, în războiul ruso-ucrainean, ambele părți au „ atins nivelul de tehnologie care ne pune într-un impas.”

Ucraina ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea capacităților tehnologice avansate

Ca o schimbare majoră în tactică, Ucraina ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea capacităților tehnologice avansate și fără echipaj, a spus Zalujnîi. Dronele nu numai că vor spori eficacitatea luptei, dar vor promova și un război de contact mai mic, reducând în cele din urmă victimele.„Controlul de la distanță al acestor bunuri înseamnă mai puțini soldați în pericol, reducând astfel nivelul pierderilor umane”, a scris Zalujnîi.

Dronele – mai ales având în vedere că Ucraina nu are flotă – pot doborî efectiv atât ținte de suprafață, cât și ținte maritime, precum și infrastructura de coastă. Acestea pot acoperi aproape întreaga zonă de operațiuni maritime cu eficiență ridicată și risc minim pentru personal.

„Oferă informații în timp real, permițând reglarea focului non-stop, fără pauză – ne oferă capacitatea de a lansa lovituri de înaltă precizie împotriva țintelor inamice în poziții avansate și în profunzime”, a scris Zalujnîi.

Printre alte beneficii enumerate de comandantul șef al Ucrainei, dronele pot oferi operațiuni de luptă fără a se baza prea mult pe echipamente militare mari. În plus, ele permit Ucrainei să „surprindă” adversarul lansând atacuri bruște asupra infrastructurii sale.

„Trebuie să ne luptăm cu o reducere a sprijinului militar din partea aliaților cheie”

Ucraina ar putea avea nevoie să-și ajusteze strategia militară din cauza unei reduceri a ajutorului extern, potrivit șefului armatei, deoarece aliații cheie de la Kiev se confruntă în prezent cu piedici, pentru acordarea unui sprijin viitor.

Stocurile „partenerilor ”, cele de rachete, interceptoare de apărare aeriană și muniție pentru artilerie se epuizează, din cauza intensității ostilităților din Ucraina,''dar și din cauza penuriei globale de încărcături de propulsie”, a scris Zalujnîi. În ciuda sancțiunilor internaționale, Rusia, cu ajutorul altor țări, își folosește în continuare industria militară pentru a continua lupta.

„Slăbiciunea regimului de sancțiuni internaționale înseamnă că Rusia, în parteneriat cu alții, este încă capabilă să-și desfășoare complexul militar-industrial în căutarea unui război de uzură împotriva noastră”.

Zalujnîi a mai spus că Ucraina nu va putea spori forța de luptă a armatei sale, dacă parlamentarii nu iau măsuri „nepopulare” pentru a mobiliza mai mulți bărbați, o problemă extrem de controversată în Ucraina.

„Trebuie să recunoaștem avantajul semnificativ de care se bucură inamicul în mobilizarea resurselor umane și modul în care acesta se compară cu incapacitatea instituțiilor statului din Ucraina de a îmbunătăți nivelul forțelor noastre armate fără utilizarea unor măsuri nepopulare”, a subliniat Zalujnîi.

Psihoza războiului. E nevoie de mai mulți soldați

Armata i-a cerut lui Zelenski să recruteze încă o jumătate de milion de oameni pentru a schimba soldații epuizați de mult timp și a contracara cei aproximativ 600.000 de ruși dislocați în Ucraina.

Însă, în ianuarie, parlamentul a refuzat să dezbată un proiect de lege controversat menit să mobilizeze mai multe trupe, pe fondul criticilor acerbe din partea publicului și a parlamentarilor.

„În sfârșit, rămânem blocați de imperfecțiunile cadrului de reglementare din țara noastră, precum și de monopolizarea parțială a industriei de apărare. Acestea duc la blocaje în producție – în muniție, de exemplu – care adâncesc și mai mult dependența Ucrainei de aliații săi pentru aprovizionare. ”, a scris Zalujnîi.

Ucraina are nevoie de „reproiectarea angro a operațiunilor câmpului de luptă – și abandonarea gândirii învechite, stereotipe”

Kievul trebuie să continue să găsească noi căi și oportunități pentru a trece înaintea inamicului

Experiența de luptă a Ucrainei este specială, a spus șeful armatei, dar pentru a câștiga, Kievul trebuie să continue să găsească noi căi și oportunități pentru a trece înaintea inamicului.

Scopul principal este ca Ucraina să devină bună la utilizarea unui set complet de sisteme fără echipaj și alte sisteme tehnologice, moderne și super eficiente, la preț rezonabil.

„Noile operațiuni ar putea include crearea de câmpuri digitale, controlul radio-electronic al mediului sau o operațiune combinată folosind drone de atac și active cibernetice”, a susținut Zalujnîi.

„În mod esențial, scopul nu va fi întotdeauna concentrat exclusiv asupra luptei. Ar putea căuta să reducă capacitățile economice ale inamicului, sau să-l izoleze sau să-l uzeze. Operațiunile de atac pot avea obiective psihologice”, a adăugat el.

Ucraina și aliații săi cred că pot institui acest sistem în cinci luni

În acest timp, ei trebuie să construiască structurile potrivite, să înființeze infrastructura și logistica, să ocupe posturi, să ofere formare și să elaboreze un plan pentru cum ar trebui făcute lucrurile.

Potrivit comandantului șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, în 2024, eforturile principale ar trebui să se concentreze pe crearea unui sistem care să furnizeze forțelor armate active o tehnologie înaltă și Introducerea unei noi filozofii de antrenament și război, care ține cont de restricțiile privind activele și modul în care acestea pot fi desfășurate. Se impune și stăpânirea noilor capacități de luptă cât mai curând posibil.

Adevărul este că în timp ce președintele ucrainean Volodimir Oleksandrovici Zelenski are un discurs clar, convingător, șeful armatei sale este captiv unei argumentații mai puțin accesibilă publicului larg, dovedindu-se a fi un spirit mai degrabă încifrat.

Generalul Valeri Fedorovici Zalujnîi critică tocmai ceeea ce numește „condiții absolut conservatoare și clasice”, dar nu oferă o alternativă limpede, convingătoare la gestionarea actualei situaíi de pe Frontul de Est. Acesta este un detaliu ce justifică dorința prședintelui Ucrainei de a avea un interlocutor vizionar, cu mintea limpede, la conducerea forțelor armate ucrainene.

Psihoza războiului. Propunerile lui Zalujnîi

Pe baza experienței dobândite în operațiunile de luptă și a prognozei de dezvoltarea a luptei armate, sigur că generalul Valeri Fedorovici Zalujnîi a pledat pentru o superioritate absolută în aer, mai ales la altitudini care asigură  utilizarea  eficientă a loviturilor aeriene, dar statele aliate și partenere au avut rețineri majore în livrarea unor avioane de luptă performante.

Același intens mediatizat general ucrainean a pledat pentriu ca forțele armate conduse de la kiev să fie antrenate pentru a fi în măsură să execute:

• operațiunea de reducere a capacităților economice ale inamicului;
• operațiunea de izolare completă și uzură;  operațiunea robotică de căutare și lovitură;
• operarea robotică pentru controlul unei zone de criză; operarea psihologică prin atacul activelor;
• operarea tehnologică la defensiva fără contact.

Această listă de operațiuni va crește constant odată cu dezvoltarea activelor ce vor veni în înzestrarea armatei ucrainene.       dezirabile fiind o nouă filozofie de pregătire şi conduită la ostilități. După cum apariția de noi operațiuni independente sau combinarea acestora conduce la necesitatea creării unui noi stucturi de  organizare a forțelor armate ucrainene.

Psihoza războiului. Ostilități fără contact

Formularea cea mai temerară a generalului care conduce armata ucraineană a fost: „desfășurarea operațiunilor de luptă ale Forțelor de Apărare ale Ucrainei: crește gradul de desfășurare fără contact a ostilităților și, ca urmare, reducerea nivelului pierderilor datorită posibilității controlului de la distanță al acestor active"

Pierderi? Rusia - cel mai probabil echivalentul a 30 de divizii, iar Ucraina - un număr cel puțin similar de morți, răniți și dispăruți.

Generalul Valeri Fedorovici Zalujnîi a concluzionat: „în 2024 trebuie să ne concentrăm principalele eforturi pe:

• crearea unui sistem de asigurare a Forțelor de Apărare cu active de înaltă tehnologie;
• introducerea unei noi filozofii de pregătire și desfășurare a ostilităților, luarea în considerare a restricțiilor;
• stăpânirea în cel mai scurt timp posibil a  noilor capabilități pentru desfășurarea ostilităților”.

Adică a recurs la sintagma neputincioasă „o să facem”, frumoasă, promițătoare, dar greu de înfăptuit.

Au crescut bugetele de apărare

Până una, alta, Ucraina rezistă, trupele Kremlinului bat pasul pe loc, iar aliații europeni dau semne că s-au trezit din somnul rațiunii. Dacă nu era agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, bugetul armatei României și cel al armatelor aliate ar fi fost ca pe vremea doamnei Angela Merkel - la nivelul minimei subzistențe - o sumă tentantă pentru deturnarea de diverse guvernări a fondurilor pentru apărare către alte cheltuieli sociale.

Rușii - place sau nu - au făcut un serviciu cetățenilor din arealul democratic european reamintindu-le că bunăstarea se apără cu arme și tehnologii moderne, produse de industriile de apărare - pe unde mai supraviețuiesc acestea, la noi fiind, cum scria poetul latin Iuvenalis, o „Rara avis” („pasăre rară”), pe cale de dispariție.

O realitate tristă, care este tratată cu indiferență la palatele prezidențial, guvernamental și parlamentar. Chiar și acum, înaintea probabilei vifornițe răsăritene....