În Anglia există tradiția ca șeful Statului Major să țină în fiecare an o prelegere. În acest an, amiralul Sir Antony David Radakin a uimit audiența, declarând: "Prima greșeală catastrofală a lui Vladimir Putin a fost invadarea Ucrainei. Acum face a doua gafă catastrofală: a împins economia Rusiei spre un colaps de tip sovietic.” Dar la ce s-a referit amiralul englez? Că rezultatele economice ale Rusiei par mai curând bune...

Primul pas: regimul de război.

În mesajul său de debut în campania pentru al cincilea mandat, președintele Putin a subliniat că „Rusia rezistă eroic multiplelor sancțiuni care i-au fost impuse”. Dacă în trimestrul III/2022 economia rusă s-a contractat cu 3,5%, în trimestrul III/2023 Rusia a înregistrat o creștere economică de 5,5%. Regimul Putin a reușit să stabilizeze economia, în principal datorită veniturilor din exportul de petrol și gaze, care s-a ridicat, în 2022, la 590 miliarde $, de aproape 4 ori media ultimului deceniu (160 miliarde $/an).

Astfel, Kremlinul a putut finanța războiul din Ucraina: 100 miliarde $/an. În context, Rusia a putut să recruteze 486.000 de militari voluntari: un soldat e plătit cu circa 2.000$/lună, de 4 ori salariul mediu în Rusia. Plus o primă de recrutare tot de 2.000$. Iar în caz de deces, familia primește despăgubiri echivalente cu 30 de ani de salariu mediu!

Dar acești militari trebuie dotați: tancuri, transportoare, obuziere. De aceea, Regimul de la Moscova a fost nevoit să treacă economia în regim de război: o treime din industrie a abandonat deja producția civilă și s-a reprofilat pe armament și muniții. Este o tranziție costisitoare: 40% din Bugetul pe 2024 e destinat cheltuielilor militare. Mai mult decât suma totală prevăzută pentru sănătate și educație!

Regimul Putin o ia pe o cale diametral opusă celei care i-a adus Chinei prosperitate

Ministrul Finanțelor, Siluanov, declara recent: „Țelul este victoria. Totul pentru front, totul pentru victorie – totul e cuprins în buget!” Reluarea lozincii staliniste nu e întâmplătoare: în aprecierea economiștilor, „nu a existat o asemenea răsturnare din 1941 când, surprins de atacul german, Stalin a trecut în regim de război întreaga economie sovietică”. Iar datorită finanțării preferențiale, ramurile economice cu aplicabilitate militară au în prezent creșteri de peste 10%.

Regimul Putin o ia, deci, pe o cale diametral opusă celei care i-a adus Chinei prosperitate. Pentru a-și reface puterea militară, grav afectată de pierderile masive de pe front, domnul Putin intenționează să mențină acest curs și în anii ce vin, deși veniturile realizate de producătorii ruși de gaze și petrol au scăzut cu 41% în primele nouă luni din 2023, ca urmare a plafonării prețului de către G7.

În plus, embargoul a obligat Rusia să își redirecționeze exporturile, ceea ce creează dificultăți de plată:  India vrea să plătească în rupii, iar Banca Centrală a Rusiei le-a cerut exportatorilor să nu accepte această valută. Presiunile asupra sistemului financiar sunt evidente: în trimestrul III/2023 inflația din Rusia a fost de 12%, deși Banca Centrală a mărit în ultimele luni de 5 ori dobânda de referință, care e acum 16%, sufocând creditarea. Situația nu se va ameliora: în 2023, veniturile din exportul de petrol și gaze se ridică la numai 220 miliarde $, cam o treime din ce au fost anul trecut. Aceste venituri vor fi suficiente pentru a finanța războiul, dar insuficiente pentru a asigura continuarea trecerii economiei în regim de război.

Al doilea pas: naționalizarea.

În pregătirea Bugetului pe 2024, președintele Putin a încercat să determine Banca Centrală să accepte în continuare condiții preferențiale pentru industria de război. Președintele Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, a refuzat: riscă prăbușirea monedei naționale. Regimul este nevoit să recurgă la o soluție mai veche, care a mai fost aplicată în Rusia, în ultimul secol: militarizarea economiei prin naționalizarea lanțului de aprovizionare militar și reintroducerea planificării de stat (Gosplan) în sectorul industriei de apărare.

Mai întâi s-a naționalizat valuta: întreprinderile private au fost obligate să-și schimbe în ruble conturile în dolari, pentru a acoperi gaura creată de pretențiile Indiei. Iar apoi viceprim-ministrul Denis Manturov, responsabil cu Complexul militar-industrial, a anunțat: „O vom lua pe calea naționalizării principalelor sectoare ale economiei noastre.” Evident, naționalizare prin confiscare, în tradiția sovietică. În bilanțul de sfârșit de an al Comitetul pentru Investigații al Federației Ruse (SKR, structura ”anti-corupție” a regimului) generalul de Justiție Alexandr I. Bastrykin, fost coleg de clasă cu dl. Putin, a raportat că 18 mari companii au fost deja naționalizate în 2023, „recuperând astfel proprietăți de Stat jefuite”.

Problema este simplă: experții ruși și cei occidentali sunt de acord că, în Rusia, managementul privat al industriei de război dublează prețul produselor finite. Că doar nu degeaba Asociația Bancherilor Elvețieni estimează că în 2022 deținea conturi ale clienților ruși de 150 ... 200 de miliarde de franci elvețieni. Iar în 2023 averea celor mai bogați 25 de oligarhi ruși a sporit cu 38,5 miliarde $. Costul refacerii puterii militare a Rusiei s-ar înjumătăți, cred economiștii Kremlinului, dacă managementul privat, oligarhic, ar fi înlocuit de managementul birocratic, bazat pe Gosplan, de tip sovietic. Aceasta este ”gafă catastrofală” la care s-a referit amiralul Radakin în discursul său. Dar de ce catastrofală?

Troica Blatului.

Nu este pentru prima dată când Rusia intră într-un proces de naționalizare/militarizare a economiei. Acum un secol, Stalin a naționalizat pâinea de la gura a milioane de ucraineni și kazahi, a exportat-o și din banii obținuți a construit combinate enorme, al căror produs ultim era tancul. În 1940, Armata ruso-sovietică avea 23.000 de tancuri, mai multe decât toate celelalte armate ale lumii la un loc. Problema e că acea militarizare s-a suprapus peste o economie birocratizată, dirijată prin repartiție, care favoriza corupția: în acei ani au intrat în Marele Dicționar Sovietic cuvântul Gosplan, dar și cuvântul blat.

Concret, amețit de succese raportate în fals, Stalin a suplimentat cu 50% Gosplanul 1933 – 1937. Un exemplu: de la 3,2 milioane tone fier brut producția trebuia, inițial, să crească în câțiva ani la ... 10 milioane. Iar această cifră a fost suplimentată din condei la 16 milioane! S-au realizat numai 6,7. Constatând că s-a împotmolit Gosplanul, Stalin a declarat că oricine nu îndeplinește sarcinile e sabotor și trebuie împușcat. Inițial au fost vizați ”specialiștii burghezi”, cu trecut în perioada țaristă: ”Partidul Industriașilor”. Iar Stalin a trecut la militarizarea economiei, crezând că asta va rezolva toate problemele.

Nomenklatura

După ce au intrat sub supravegherea directă a militarilor, după primele arestări, directorii de întreprinderi au recurs la blat: mită (”tolkachi”) pentru a-i face pe birocrați să accepte realizări inexistente. Fenomenul s-a extins: și supervizorii militari primeau acum mită ca să recepționeze tancuri incomplete și tunuri fără sisteme de ochire. Complexul militar-industrial rus a luat aspectul unei Troici a Blatului: o nomenklatură șpăgară arbitrând relațiile dintre un management corupător și beneficiari militari, ”siloviki”, coruptibili.

În februarie 1937, Stalin a convocat o Plenară a Comitetului Central, în încercarea de a stăvili corupția. Evident, nu i se zicea așa: corupția nu exista în URSS, era ”o caracteristică a capitalismului în putrefacție”. Iar stalinismul s-a întors împotriva propriilor sale elite: mii, zeci de mii de nomenklaturiști, manageri și ofițeri corupți au fost arestați și acuzați de ”sabotaj” și ”trădare”. Dar rechizitoriile nu lasă loc de îndoială: era corupție. Spre exemplu, președintele Sovietului municipal din Kazan, Pavel V. Aksenov (soțul Evgheniei Ginzburg) a primit zece ani de pușcărie pentru malversațiuni financiare: cu banii primiți de la managerii fabricilor din oraș, construise un cartier de vile pentru nomenklatura locală.

Blatul scrie Istoria.

”Marea Teroare” din anii 1937 – 1938 nu a reușit să dezmembreze Troica Blatului. Iar efectele s-au văzut la prima confruntare cu Wehrmachtul: tehnică militară incompletă sau defectuoasă, recepționată pe blat, a fost abandonată prin șanțurile șoselelor. Rusia sovietică nu ar fi rezistat fără ajutorul masiv primit de la ”capitalismul în putrefacție”. O singură cifră: 300.000 de camioane, primite din Statele Unite prin lend - lease.

După război, Stalin a încercat să repornească complexul militar-industrial, fără sprijin din Occident. După primele eșecuri, din 1947 el a recurs la metoda sa favorită: valuri succesive de represiune dirijate împotriva propriilor elite, pentru a mai rări corupția. Până la urmă, Beria i-a pus șoricioaică în apa minerală Borjomi. Unii istorici susțin că, prin Beria, poliția secretă sovietică, NKVD, l-ar fi asasinat. Inexact: la acea dată, Beria nu mai era șeful poliției secrete, ci șeful complexului militar-industrial, responsabil printre altele cu fabricarea armei nucleare și a bombardierelor strategice. Era Nașul Troicii Blatului!

Stalin a fost primul șef de Stat al Rusiei înlăturat de la Putere de Troica Blatului: nomenklatura, directorimea ”socialistă” și ”siloviki”, capii armatei ”proletare”, uniți într-o atotputernică frăție a corupției. De atunci, Troica Blatului a scris istoria Rusiei, iar încercările elitei politice ruse de a o controla s-au soldat cu o serie de eșecuri.

Brejnev a evitat cu grijă să se atingă de Troica Blatului

În 1959, Nikita Hrușciov a lansat un plan pe șapte ani, care ataca toate cele trei laturi ale Troicii Blatului: reducerea birocrației centrale și transferul planificării la nivel local; moderarea creșterii producției industriale militare în favoarea producției de bunuri de consum; reducerea cu 1/3 a efectivelor forțelor armate, pentru a elibera mână de lucru în favoarea industriei civile. Iar în 1964 Hrușciov a fost pensionat cu tancul.

Mult mai prudent, urmașul său Brejnev a evitat cu grijă să se atingă de Troica Blatului, în schimbul unor avantaje pentru apropiații săi, ”Mafia din Dnepropetrovsk”. Astfel a reușit să se mențină 18 ani la putere, chit că la decesul său, familia sa a fost arestată: corupție.

Venit la Putere în plin război din Afganistan, fostul șef KGB Andropov cunoștea amploarea corupției hrănite de fondurile enorme investite în Complexul militar-industrial și a încercat să limiteze influența Troicii Blatului, întemeind o unitate anticorupție în cadrul KGB. Nu a apucat să funcționeze: sediul central, de la ultimul etaj al hotelului Moskva, a luat foc.

Apusul Troicii.

Apoi a venit la putere Gorbaciov, care a reușit să oprească războiului din Afganistan, enorm focar de corupție. Un singur exemplu: retragerea Ambasadei ruse de la Kabul s-a făcut pe calea aerului. La escala de la Termez (Uzbekistan) conducerea aeroportului a refuzat să alimenteze avioanele-cargou, cerând să li se dea drept mită cele două camioane KAMAZ  pe care le transportau avioanele. Le-a primit.

În schimbul închiderii ”robinetului afghan”, Gorbaciov a fost nevoit să ofere Troicii Blatului controlul asupra creditelor 100 miliarde $ obținute prin vânzarea Lagărului Socialist. În doi ani de zile, Troica Blatului a prăduit această sumă enormă, apoi s-a întors împotriva lui Gorbaciov, l-a arestat și a încercat fără succes să militarizeze conducerea politică a Uniunii Sovietice. Astfel, după ce distrusese economia sovietică, din lăcomie Troica Blatului a distrus și Statul sovietic.

Noul președinte al Rusiei, Elțîn, s-a confruntat cu același fenomen: probleme socio-economice acute de după prăbușirea URSS nu mai permiteau hrănirea Troicii Blatului cu sumele enorme cu care se obișnuiseră caizii corupției socialiste. Când s-au văzut cu porția redusă, capii Troicii au încercat din nou să dea lovitura, în 1993. Au eșuat. În anii care au urmat, economia de repartiție s-a privatizat, ”directorimea socialistă” a fost înlocuită cu antreprenorii privați, oligarhii, care au acaparat economia, privatizând și practicile corupte: Gaura Neagră care a distrus URSS, vechea Troică a Blatului, se dezmembrase.

Renașterea Troicii.

Adus la Putere de militari, de ”siloviki”, pe fondul debandadei create de monopolul oligarhilor asupra economiei, Vladimir Putin a restaurat Troica Blatului, într-o nouă formă, punând oligarhii și ”siloviki” sub controlul noii nomenklaturi. Ca și în Epoca Brejnev, anturajul președintelui, ”Cooperativa Ozero”, s-a chivernisit. Și ca în anii 1930, oligarhii au mituit nomenklatura prezidențială și capii militari ca să ”nu observe” că reînarmarea se face prin ... revopsirea dotării sovietice. Iar efectele s-au văzut în 2022 în Ucraina, pe aceleași câmpii unde efectele corupției anilor 1930 au devenit evidente în 1941.

Când s-a împotmolit ofensiva asupra Kievului, domnul Putin a abandonat postura de arbitru și a încercat să își protejeze anturajul, ”Cooperativa Ozero”, ascunzând responsabilitatea mituitorilor, cei cu modernizarea prin revopsire, și învinuind pe mituiți, pe ”siloviki”. Pentru aceasta, președintele a încercat să se folosească de politrucii de dânsul plasați în fruntea Ministerului Apărării (Șoigu, Gherasimov) pentru a epura Armata. Liderii militari (generalul Surovikin și mulți alții) au răspuns în iunie 2023, capacitându-l pe Evghenii Prigojin să dea un avertisment sever nomenklaturii putiniste.

Înțelegerile din august.

În ultimii 30 de ani, Rusia a reconstruit Troica Blatului. Ca în Epoca Brejnev, nomenklatura a arbitrat relațiile corupte dintre ”siloviki” și oligarhii din industrie: ”Mafia din Dnepropetrovsk” a fost înlocuită cu ”Cooperativa Ozero”. Singura diferență: oligarhii sunt privați. Ani îndelungați, a fost un model de gestionare echilibrată a corupției, dar eșecul militar din Ucraina l-a destabilizat.

După ”avertismentul Prigojin”, președintele a încercat să reechilibreze circuitul corupției: au început negocieri între oligarhi și siloviki, arbitru fiind Vladimir Putin și nomenklatura Kremlinului. S-a ajuns la o înțelegere în august 2022, fiindcă nomenklatura avea interes ca și oligarhii să investească în trecerea economiei pe picior de război. În ce o privește, nomenklatura dă 40% din Buget oligarhilor: prin această co-finanțare, siloviki primesc tancurile pe care și le doresc. Iar oligarhii și siloviki au acceptat sacrificarea oligarhului-siloviki Prigojin, care amenința nomenklatura putinistă.

Dar, sub presiunea aventurii militare din Ucraina, președintele tocmai abandonează Modelul Brejnev și înțelegerile din august: programul prezentat de dânsul prevede preluarea de către nomenklatură a controlului absolut asupra economiei, prin naționalizare, revenirea la planificare, la repartiție. Oligarhilor nu li se mai cere co-finanțare, ci cotizare obligatorie. E și acesta un mod de a lichida găina cu ouă de aur.

Putin s-a întors împotriva propriilor sale elite

Pentru a-și continua aventura militară din Ucraina, Regimul Putin se reîntoarce la soluții eșuate acum un secol. Astfel trebuie înțeleasă afirmația amiralului Radakin: „împinge economia Rusiei spre un colaps de tip sovietic”. În august 2023, când domnul Putin a mediat un nou ”pact social” nomenklatură – oligarhi – siloviki, nu s-a discutat de naționalizarea industriei controlate de oligarhii autohtoni – ci numai de naționalizarea activelor companiilor străine, din State ”neprietenoase”. Dar cum s-a văzut scăpat de amenințarea reprezentată de oligarhul-siloviki Prigojin, domnul Putin, în stilul său caracteristic, s-a sucit: acum sunt vizate spre naționalizare și averile oligarhiei autohtone!

Ca Stalin în februarie 1937, Putin s-a întors împotriva propriilor sale elite. Dar Rusia de azi nu mai e Uniunea Sovietică a anilor 1930, iar Putin nu e Stalin, ca să-și impună politicile prin teroare. În plus, dacă în vremurile sovietice birocrația de Partid, nomenklatura, era clar separată de ”directorimea socialistă”, acum lucrurile sunt mult mai tulburi. Influența oligarhiei vizate de naționalizare e mare nu numai în medii militare (vezi afacerile derulate de generalul Surovikin prin Siria), dar și în anturajul apropiat al președintelui. Viceprim-ministrul Manturov vorbește de „naționalizarea principalelor sectoare ale economiei”, dar e proprietar de hoteluri, clădiri, podgorii și e chiar proprietarul unui port!

Noua Troică  are acces extins la mediul apropiat al președintelui Putin

Viceprim-ministrul care dirijează Complexul militar-industrial e omul Noii Troici a Blatului: s-a chivernisit din relațiile sale cu oligarhii și silovikii, pe care acum se presupune că ar trebui să-i despoaie de averi! Normal că are rețineri, iar procurorul general, Igor Krasnov, a primit ordin să lase baltă „recuperarea proprietății de Stat jefuite” și să verifice comercianții și producătorii de ouă. Și pe nimeni altcineva! Iar Televiziunea de Stat a primit ordin (de unde oare?) să nu mai cenzureze întrebările telespectatorilor, astfel încât dl. Putin, cu prilejul teleconferinței anuale, s-a văzut confruntat cu mesaje precum „Când va acorda președintele nostru atenție propriei sale țări? Nu avem educație, nu avem servicii medicale.” sau „Să nu candidați pentru un nou mandat de președinte. Faceți loc tinerilor!”

Domnul Putin credea că va putea struni Troica reînviată, că va reuși acolo unde toți cei 7 conducători dinaintea sa au eșuat. Să vedem însă cum va reacționa oligarhia care de bine, de rău, conduce de 30 de ani economia Rusiei și a cărei influență se extinde, prin Noua Troică a Blatului, nu numai în medii siloviki de vârf, ci și în chiar inima nomenklaturii putiniste.

Așa cum în 1953 Nașul Troicii Blatului, Beria, avea acces la apa minerală de pe biroul lui Stalin, și Noua Troică  are acces extins la mediul apropiat al președintelui Putin.  În acest context, oare ce destin va avea domnul Putin: cel al lui Hrușciov, sau cel al lui Stalin? Pensie sau apă minerală? În fond nu contează: urmașul său nu va fi un înger. Dar e cu adevărat important că, pentru prima dată, continuarea aventurii militare din Ucraina contravine intereselor Troicii Blatului – cea care, în ultimul secol, a scris Istoria Rusiei.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.