Winston Churchill, o figură controversată, devenit „number one” între politicienii „perfidului Albion”. Cum a ajuns englezul pe jumătate american să portretizeze imaginea Marii Britanii după Al Doilea Război Mondial

Winston Churchill, o figură controversată, devenit „number one” între politicienii „perfidului Albion”. Cum a ajuns englezul pe jumătate american să portretizeze imaginea Marii Britanii după Al Doilea Război Mondial.

Winston Leonard Spencer Churchill, conte britanic s-a născut la 30 noiembrie 1874, în Anglia. Tatăl, mare nobil englez, lord, mama, fiică de miliardar american.

Winston Churchill, pasionat de engleză, istorie, mediocru la științe militare

Până să devină „leul britanic” în perioada 1940-19145 și 1951-1955, lui Churchill nu i se întrezărea că va ieși din mediocritate ca performanță. deși ca stare materială era aristocrat.

Își dorește să fie ofițer, de cavalerie, fiindcă acolo nu se cerea matematică. Era foarte bun la scrimă. Intră la celebra Academie Militară Sandhurst din a treia încercare, dar în anul său, termină primul.

Până la final de secolul XIX, urcă pe scara ierahiei militare, participă la acțiuni militare în Cuba, India Britanică, Sudan (conflictul cu Mahdi), atât ca ofițer combatant cât și ca un foarte bun corespondent de război. Banii din articolele scrie depășesc cu mult solda, de aceea, Churchill renunță la cariera militară înainte de a ajunge colonel.

Winston Churchill, între „whigs” și „tory”

Deși cele doupă mandate de premier le are ca lider conservator (tory), Winston Churchill este până în 1924, parte a „whigilor” adică a liberalilor britanici. Deține posturi precum secretar al Biroului Imperial Comercial, Ministru pentru Colonii, Prim Lord al Amiralității. În 1917, în calitate de colonel, comandă o unitate de „scottish fussilards”, pușcași scoțieni pe Frontul de Vest, dar e nevoie de el ca administrator și revine la aparatul birocratic ca Ministru al Munițiilor. Are mai multe demnități politice, este membru al Parlamentului Britanic, până în 1940, când soarta îl aruncă în focul luptei politice.

Winston Churchill la „masa de joc” a politicii mondiale

Devine premier și ministru al apărării în perioada războiului, gestionând rezistența în Bătălia Angliei. Între timp, scrisese mai multe cărți, cîștigând mulți bani și faimă.

Winston Churchill a rămas în mental ca bătrânul, cu baston, trâgând de un picior,  cu veșnicul trabuc aprins și cu multe pahare de schotch date peste cap în orice moment al zilei. Churchill a jucat cu abilitate între Mussolini, Hitler, Stalin și Roosevelt. A respins propunerile prietenului său Mussolini (aliați în Frontul de la Stresa) de se apropia de Hitler, a refuzat misiunea lui Rudof Hess de a face pace cu Hitler, știind că va exista o „Bătălie a Angliei” și a bătut palma cu Stalin și Roosevelt. Știa că Imperiul Britanic urma să cadă, dar văzuse alte imperii căzând și a dorit ca Marea Britanie să cadă în picioare.

A participat la marile conferințe interaliate, iar din 1945, a condus Opoziția. A revenit ca premier în 1951-1955. în perioada reconstrucției și planului Marshall. În 1953, pentru scrierile sale despre război a primit Nobelul pentru literatură. Niciun alt oficial britanic în funcție nu a mai avut această performanță.

Folclorul urban îi atribuie următorul răspuns când a fost întrebat că nu se teme de istorie că îi va scoate la iveală păcatele politice: „Dragă, istoria va fi îngăduitoare cu mine, fiindcă voi avea grijă să o scriu chiar eu!”

 Churchill îi supraviețuiește  aproape 12 ani lui Stalin

L-a elogiat în 1953, pe Stalin când a murit și când au ieșit la iveală crimele staliniste în 1956. În necrologul scris despre Stalin, Churchill a relatat esența: „Venit la putere, Stalin a găsit Rusia arând pământul cu pluguri de lemn și boi, plecând de la putere, Stalin a lăsat Rusia fabricând bomba atomică”.

Criticat pentru că Imperiul Britanic „se mai ținea într-o insulă” în 1955, iar din 1956, americanii în criza Suezului au scos Marea Brotanie din statutul de forță colonială mondială, Churchill și-a trăit ultimii 12 ani de viață scriind și chefuind pe luxosul yacht Christina al lui Aristotel Onassis, în largul Insulei Skorpio. S-a spus că fusese copios plătit de Onassis ca Grecia să nu ajungă în 1944-1949, sub influența lui Stalin, deși în 1946-1949, Grecia a fost zguduită de un război civil între comuniști și democrați, aceștia din urmă, susținuți de britanici, câștigând. Churchill era în opoziție atunci, dar după 1951, Churchill a revenit și Grecia a bemeficiat de multe ajutoare.

Winston Churchill a murit la 24 ianuarie 1965, la reședința sa de la Kensington unde a trăit toată viața din momentul în care s-a căsătorit.