Există mai multe motive care îl fac nepotrivit pe premierul olandez Mark Rutte ca să ocupe funcţia de şef al NATO.

Mark Rutte va trebui să treacă peste recordul de cheltuieli pentru apărare al țării sale și peste dorința de a vedea o femeie la conducerea alianței. Acestea sunt condiţiile pentru a deveni următorul secretar general al NATO.

Prim-ministrul olandez Mark Rutte este favorit pentru a prelua șefia NATO, după ce și-a manifestat interesul în weekend. Dar va trebui să treacă peste recordul inegal al țării sale în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare. Precum și peste propriul său gen pentru a obține postul.

Până în prezent, guvernele au păstrat oficial tăcerea cu privire la candidatura lui Mark Rutte. Dar trei înalți oficiali europeni, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber, au declarat că se așteaptă ca acesta să obțină un sprijin larg. Unul dintre ei a prezis că va fi susținut de țările din flancul estic. Pentru care principala problemă este poziția candidatului față de Rusia și Ucraina, potrivit politico.eu.

„Rutte aduce avantajul de a fi un politician foarte experimentat dintr-o țară care a fost în mod tradițional o curea de transmisie între opiniile anglo-saxone și cele din Europa continentală. El ar putea fi văzut de statele membre [NATO] mai mari ca o soluție de compromis bună", a declarat Ben Schreer, director executiv al biroului din Berlin al Institutului Internațional pentru Studii Strategice.

Cu toate acestea, obținerea celei mai importante funcții din alianță este o chestiune de înțelegeri de culise și de lobby pentru a obține sprijinul unanim al tuturor celor 31 de membri - ceea ce nu favorizează întotdeauna candidații timpurii.

Mulți congresmeni americani nici nu știu cine e Mark Rutte

De asemenea, șeful NATO trebuie să primească acordul Statelor Unite, cel mai important membru al alianței. Deocamdată, Mark Rutte nu se bucură de un success prea mare în rândul legislatorilor de la Washington.

„Este posibil să-l fi întâlnit, dar nu-mi amintesc", a declarat senatorul republican Mitt Romney. Un alt republican important, senatorul Lindsey Graham, a declarat: „Nu îl cunosc. Nu-mi spune nimic".

Democrații nu sunt mult mai bine informați.

„Nu îl cunosc. I-am auzit numele vehiculat, dar în afară de asta nu am auzit nimic altceva", a declarat senatorul Jeanne Shaheen. „Sunt interesată de întreaga gamă de persoane care ar putea fi luate în considerare", a mai spus aceasta.

Președintele Senatului pentru relații externe, Ben Cardin, este unul dintre cei care îl cunoaște pe Rutte, spunând că are „un mare respect pentru el", dar adăugând: „Nu știu ce să spun: Nu am vorbit cu el recent. Tot ceea ce știu despre el este pozitiv".

În afară de faptul că are un palmares politic îndelungat în ceea ce privește ghidarea NATO în războiul actual al Rusiei împotriva Ucrainei, un alt aspect important de luat în considerare este experiența lui Rutte în gestionarea lui Donald Trump. În cazul în care fostul președinte revine în alegerile americane de anul viitor.

„Mark Rutte era deja acolo când Trump era în preajmă, așa că asta ajută", a declarat unul dintre oficiali.

Renunțarea la Moscova

Toate acestea fac parte dintr-o îndepărtare constantă de Rusia pentru Mark Rutte. În 2011 el a stat vesel alături de fostul președinte rus Dmitri Medvedev și de cancelarul german de atunci, Angela Merkel. A fost la prezentarea proiectului gazoductului Nord Stream, care urma să trimită gazul rusesc în vestul UE.

Rutte a trecut treptat în tabăra scepticismului față de Rusia. O dinamică accelerată de doborârea în 2014 a zborului MH17 al Malaysia Airlines deasupra estului Ucrainei de către separatiștii susținuți de Rusia.

„Din 2014 am devenit prea familiarizați cu modelul de obstrucție, neadevăruri și nedreptate din partea Rusiei și a președintelui său, Putin", a declarat Rutte la începutul acestui an, după ce doi foști agenți de informații ruși și un lider separatist ucrainean au fost condamnați pentru implicarea lor în incidentul MH17.

Trump și 2%

Cea mai importantă misiune pentru succesorul lui Stoltenberg ar fi însă gestionarea unei alte președinții Trump. În timpul primului mandat al lui Trump, relațiile americano-olandeze au fost relativ stabile. Mark Rutte chiar a atacat „elitele țării sale care beau vin alb" pentru că l-au criticat pe Trump și pentru loviturile sale la adresa organizațiilor internaționale precum UE și NATO.

Acesta va fi un act mult mai greu de repetat într-o eventuală a doua președinție. Deoarece Trump se pare că se gândește să scoată SUA din NATO dacă se întoarce la Casa Albă.

Trump a criticat cu înverșunare țările NATO pentru că au cheltuit prea puțin pentru apărare și pentru că au făcut free-riding pe seama SUA. Olanda a fost unul dintre cei mai mari infractori. În 2014 a cheltuit doar 1,14% din PIB pentru apărare, în timp ce alianța are un obiectiv de 2%. Anul acesta, Haga va cheltui 1,7% din PIB și a convenit să cheltuiască 2,03% în 2024 și 2,01% în 2025.