Iran joacă tare pe scena internațională. China vine din urmă, puternic

Iran joacă tare pe scena internațională. China vine din urmă, puternicIran. Sursa foto: dreamstime.com

Iranul joacă tare pe scena internațională. China vine din urmă, puternic. Turcia nu stă nici ea cu mâinile în sân. Cum vor proceda americanii? UE e tot mai ieșită din joc

Iran joacă tare pe scena internațională. China vine din urmă, puternic. Turcia nu stă nici ea cu mâinile în sân. Cum vor proceda americanii? UE e tot mai ieșită din joc

Orientul Mijlociu a devenit mult mai complicat decât acum 5-6 ani când erau voci care spuneau că puterea islamică de la Teheran ar deveni caducă. Acum, ca niciodată, Iranul pare tot mai puternic, iar SUA, par strânse cu ușa și de Israel și de Ucraina. asta în timp ce China, Rusia sunt apropiate tot mai mult.

Asia Centrală, destul de efervescentă până la începutul conflictului ucrainean pare liniștită acum.

Iran pare că și-a regăsit busola

Protestele de acum mai bine de 5 ani din Iran au fost aplaudate de SUA, Israel,  privite cu prudenţă de Federaţia Rusă, în timp ce autorităţile oficiale iraniene le văd ca „amestec din afară ale unor forţe ostile“. Federaţia Rusă  a afirmat că o intervenţie din afară reprezintă o „imixtiune în treburile interne“ ale Iranului.

Iranul este o putere nucleară, aflată în tensiune permanentă cu SUA, după 1979, chiar dacă Iranul a sprijinit lupta contra Statului Islamic. În Iran este de mult o dispută între reformiştii preşedintelui şi conservatorii ayatolahului (cei doi poli tradiționali de putere) care îi cer ayatolahului Ali Kamenei să anuleze reformele care au mai deschis puţin societatea iraniană. Este clar că aici este o luptă geopolitică, deoarece Iranul este singurul stat cu o structură solidă din Orientul Mijlociu. Joe Biden şi-a dori influenţă în Iran, dar are probleme şi în Coreea de Nord.

Turcia, China joacă tare

Turcia, stat moderat, laic a început să treacă la faza „neoimperială“ cu tentă islamică, nu în sensul dorit de clericul Fetullah Gullen ci, în sensul dorit de Recep Tayyip Erdogan, fost aliat al lui Gullen, dar pe care l-a acuzat că a urmărit să îl înlăture prin lovitură de stat în vara anului 2016. Turcia este membră NATO, dar pe fondul degradării relaţiei cu UE, Turcia s-a apropiat de Federaţia Rusă, deoarece în spaţiul ex-sovietic sunt multe republici turcofone.

Turcia așteaptă avioane de la americani, hidrocarburi de la ruși, sprijin de la UE, că doar a dat undă verde aderării la NATO a Suediei, aruncând cartoful fierbinte în poala Ungariei, un joc abil făcut de bătrânul Erdogan.

În plus, Turcia încă mai are de rezolvat diferendele cu Grecia (situaţia Ciprului şi delimitarea frontierei maritime greco-turce în Marea Egee) şi, mai mult, a achiziţionat armament strategic rusesc. Discursurile lui Erdogan arată că Turcia vrea să revină în zonă ca mare putere, ceea ce va strica status-quo-ul în Orientul Mijlociu.

Cum joacă China

China amenință Taiwanul, conflictul Hamas-Israel a complicat situația, mai ales că Ucraina nu face pași înainte decisivi în războiul cu Rusia, ceea ce înseamnă că o pierdere a alegerilor de către Biden, ar putea duce, dacă revine Biden, la o posibilă retragere a ajutorului american acordat Ucrainei.

Să nu uităm cum Arabia Saudită și Iranul au stat după mulți ani la aceeași masă prin medierea Chinei, iar rezultatele cam încep să se vadă în noul conflict Hamas-Israel. Iranul este tot mai curajos.

Uniunea Europeană are tot mai multe dificultăți în a solicita statelor membre să ajute Ucraina. Este an electoral și pănă și cel mai eurooptimist lider se gândește la „mămăliga” de acasă și la electoratul lui.

Aceasta este cheia anului politic 2024 care mai are circa două luni până la debut.

Ne puteți urmări și pe Google News