Mobutu Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga născut Joseph Désiré Mobutu a văzut lumina zilei la 14 octombrie 1930. El fost dictatorul Zairului (azi Republica Democrată Congo) din 1965 până în 1997.

Mobutu, o figură istorică pentru dictaturile din Africa. Joseph-Désiré Mobutu s-a născut în Lisala, în Congoul  Belgian (azi Congo Kinshasa) în 1930. Fiind printre puţinii  tineri alfabetizaţi, a intrat în Force Publique (armata congoleză belgiană) în 1949. Fiind treptat promovat până la postul de  sergent-major, cum a fost inițial și Tito în Imperiul Austro-Ungar.

În 1956, l-a cunoscut pe Patrice Lumumba, care i-a devenit  mentor, alăturându-se Mişcării Naţionale Congoleze (MNC).  Mobutu a ales să demisioneze din armată şi să lucreze la ziarul  L'Avenir ("Viitorul"), coordonat de Lubumba. 

Congo belgian şi-a proclamat independenţa la 30 iunie  1960, el fiind cooptat în cadrul guvernului de coaliţie în  funcţia de secretar al apărării. 

Tânărul congolez a fost martorul  luptei pentru putere între preşedintele Joseph Kasavubu şi prim ministrul Patrice Lumumba. După revolta forţelor militare din  capitala Kinshasa şi proclamarea independenţei de către provincia Katanga, la 14 septembrie 1960, s-a produs o lovitură  de stat, Patrice Lumumba fiind înlăturat de preşedintele  Kasavubu. 

Mobutu, preluarea puterii. Trăsăturile regimului

În Zair, în 1965, o luptă pentru putere între Kasavubu şi  prim-ministrul Moise Tshombe a fost tranşată de viitorul dictator, în  favoarea sa, preluând puterea şi autoproclamându-se preşedinte. 

În intervalul 1967-1970, a reuşit să-şi lichideze adversarii  direcţi devenind preşedinte al Zairului.  Mobutu a considerat că adevărata independenţă se va consolida prin africanizarea numelor din regiune şi prin totala  eliminare a influenţei europene. Ţara a fost redenumită Zair. 

Oraşele Léopoldville, Stanleyville, Élisabethville, Jadotville şi Albertville au fost redenumite Kinshasa, Kisangani, Lumumbashi,  Likasi şi Kalemie. Francul a fost înlocuit de o nouă monedă, zaïrul  (subdiviziune 100 makuta). Provincia Katanga a fost denumită  Shaba (ceea ce înseamnă cupru în Swahili). 

Lupta pentru menținerea puterii

În 1972, el însuşi şi-a schimbat numele în Mobutu Sese  Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga ("Atotputernicul luptător  care, din cauza rezistenţei şi a inflexibilei dorinţe de a câştiga,  va merge din cucerire în cucerire, lăsând foc în urma sa"), sau Mobutu Sese Seko, pe scurt. 

La început, Mobutu a impus naţionalizarea firmelor străine  şi i-a alungat pe investitori. Aceasta a cauzat o depresiune atât  de severă încât a trebuit să facă o reconciliere cu europenii în  1977. Revitalizarea agriculturii a încetinit, deci nevoia pentru  importuri de mâncare a crescut. 

În 1977, fragilitatea puterii lui Mobutu a fost demonstrată  de rebelii din Shaba, cu baze în Angola, care au instigat două  invazii în Shaba, oprite doar cu ajutor militar marocan şi  francez, solicitate de Mobutu. Deşi a reuşit să reziste  presiunilor externe, Mobutu s-a confruntat până la căderea sa  cu o puternică criză economică şi mai ales alimentară. 

Dictatura lui Mobutu a fost o copie a regimului de la București al lui Nicolae Ceaușescu. Înlăturat prin demisie forțată la 16 mai 1997, după mai mulți ani de conflict civil, declanșat la începtul anilor 90  de către liderul rezistenței anti-Mobutu,  Laurent Desiree Kabila care a redenumit republica Zair drept Republica Democratică Congo (Congo-Kinshasa ca să fie deosebit de Congo-Brazaville, cealaltă republică), Mobutu Sese Seko a trăit ultimul an de viață în exil.

El a decedat la 7 septembrie 1997 la Rabat, în Maroc.