Nu de ieri, de astăzi, o societate umană care constată că o anumită faptă comisă de membrii ei o pune în pericol sub formă de fenomen trece la măsuri de apărare. Una dintre măsuri este combaterea acelui pericolul prin adoptarea unor noi reguli sau înăsprirea celor existente. Așa stau lucrurile de când au apărut primele societăți umane și până astăzi. Unde s-au adunat câțiva oameni să conviețuiască în jurul unui foc, apărați de un gard de nuiele sau de pereții de piatră ai unei peșteri, care le sporeau șansele de supraviețuire, a apărut și regula de conviețuire. Cine n-o respecta plătea, de cele mai multe ori cu viața. Chiar și doar alungarea din trib însemna condamnarea la moarte. În vechime, răspunsul la pericolul care amenința existența membrilor unei astfel de comunități era unul instantaneu. În modernitate, din sumedenie de pricini complexe, răspunsul la apariția unui fenomen generator de pericol social apare greu, de regulă atunci când statisticile devin îngrijorătoare și societatea atinge un prag critic de frustrare. Presiunile astfel cumulate determină reacția legiuitoare menită să stăvilească tipul de faptă care pune societatea în pericol.

Un astfel de moment, în care o masă critică a generat o importantă modificare a unei prevederi legale, s-a consumat acum mai bine de un an. Odată cu uciderea unui copil. Anul trecut, chiar de Ziua Copilului, micuța Anastasia, o fetiță de doar patru ani din localitatea Sticlăria, județul Iași, a fost ucisă, strivită de o mașină scăpată de sub control de o tânără care nu avea permis de conducere.

A fost momentul în care o serie de parlamentari, la inițiativa senatorului Robert Cazanciuc, a decis să aducă o modificare substanțială a Codului Penal. Până acum, un șofer vinovat de o asemenea faptă putea scăpa de cea mai gravă consecință, pedeapsa la închisoare cu executare, dacă aceasta era mai mică de trei ani, ceea ce de regulă se și întâmpla. „Uciderea din culpă” este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar pedeapsa minimă permitea aplicarea suspendării executării pedepsei.

Până în 13 iulie, anul acesta, așa au stat lucrurile. De atunci, prin Legea „Anastasia”, art. 91 din Legea nr. 286/2009 - Codul penal a fost modificat, în sensul în care „nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art.192, alin. 2 și 3, dacă acestea au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau art. 336”. Mai pe înțeles, șoferii acuzați de „uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale”, în privința cărora s-a constat că „nu posedă permis de conducere” sau că au condus „sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, nu vor mai scăpa de executarea pedepsei cu închisoarea.

Legea „Anastasia”, un leac așteptat

Pentru orice ființă rațională, grijulie cu propria persoană și cu viețile celor din jur, urcatul la volan în orice altă stare decât cea de perfectă luciditate și de deplină responsabilitate este un fapt de neconceput. Doar tâmpenia crasă și nesimțirea criminală, ambele, laolaltă, pot determina șofatul altfel decât sub aceste două imperative.

Altă explicație nu reușesc să găsesc. Personal, îi consider suboameni pe cei care își pun în pericol de moarte sau schilodire semenii, dând dovadă astfel că nu au ce căuta între oameni.  Mai consider și că urcatul la volan în asemenea condiții este, într-o abordare nejuridică, o formă echivalentă cu premeditarea, asta moral vorbind.

Doar urcatul la volan beat, drogat sau fără permis de conducere, fără a apărea și vreo victimă, ar trebui să-l arunce în pușcărie pe protagonist, dacă s-ar putea judecat de urgență. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii zeci de ani, ceea ce cândva părea a fi doar caz izolat s-a transformat în fenomen.  Consumul de droguri a înflorit, cel de alcool ne așază în topurile mondiale, teribilismul și violența în trafic se fac simțite în cele mai aberante forme cu putință, din ce în ce mai frecvent.

Un remediu mult așteptat

S-a pierdut șirul crimelor la volan, săvârșite de scelerați beți, drogați sau ambele. Ultimul caz, sâmbăta trecută, atunci când un tânăr șofer drogat pulbere a intrat cu mașina într-un grup de turiști aflați pe litoral, a omorât doi dintre ei și a rănit grav mai mulți alții. Atât intoxicat chimic era, încât nici nu și-a dat seama ce s-a petrecut, când a fost oprit de poliție, era convins că este vorba despre o confuzie.

Dacă o viață este secerată de o boală căreia medicii nu i-au dat încă de cap, nu putem decât să dăm din umeri a neputință. Dacă neprevăzutul absolut face același lucru, curmă vieți în baza unor legități care nu țin sub nicio formă de voința umană, nu putem decât fi martori neputincioși, să ne punem nădejdea în Pronie și să spunem „Doamne ferește!”.

În privința celor care în deplină cunoștință de cauză și absolută nepăsare curmă vieți, distrug destine și familii, există soluții. Ei reprezintă un cancer care poate fi ținut în frâu, fără să se aștepte revelația vreunui savant. Legea „Anastasia” tocmai a făcut asta, a scos pe piață un medicament împotriva unor agenți patogeni de maxim pericol social, a unui cancer cu leac mult prea îndelung așteptat, cel împotriva criminalilor așezați la volan.