Băiatul lui Iancu de Hunedoara, Matei sau Matthias, a ajuns regele Ungariei în perioada medievală. A încercat să reconstruiască statul maghiar după decenii de anarhie feudală, în principal prin intermediul reformelor financiare, militare, judiciare și administrative. Porecla lui, Corvinus, derivă de la corbul (latina corvus) de pe blazonul familiei sale.

Matthias I, pe nume Matthias Corvinus, în maghiară Mátyás Corvin, numele original Mátyás Hunyadi, (n. 24 februarie 1443, Kolozsvár, Transilvania [azi Cluj, România] — mort 6 aprilie 1490, Viena), rege al Ungariei (1458–1490). ). S-a născut Matia de Hunedoara, fiind cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin. A fost botezat după Sfântul Matia, apostolul.

Matthias, al cărui nume Matei Corvin îl vom folosi în continuare, a fost al doilea fiu al unui cunoscut comandant militar, Iancu de Hunedoara/János Hunyadi. După moartea tatălui său și a fratelui său mai mare, Matei a devenit moștenitor al unei vaste proprietăți funciare și al unui mare nume, glorificat de cronicarii vremii pentru succesele împotriva turcilor.

După moartea regelui Ladislas Posthumus al Austriei (Habsburg), și în ciuda pretențiilor dinastice ale unchiului său, împăratul Sfântului Roman Frederic al III-lea și alți pretendenți la tron, o Dietă generală ținută la Buda și Pesta în ianuarie 1458 l-a ales rege pe Matei. Aceasta a fost pentru prima dată în regatul medieval maghiar când un membru al nobilimii, fără ascendență și relație dinastică, a urcat pe tronul regal, deși s-a întâmplat concomitent în regatul boem vecin. Astfel de alegeri au bulversat cursul obișnuit al succesiunii dinastice.

Trecând peste planurile dinastiei Habsburgilor (și parțial pe cele ale Jagiełłos din Polonia), au provocat o serie lungă de controverse în acea parte a Europei. În statele cehă și maghiară, au anunțat o nouă eră, caracterizată prin supremația „moșiilor și ordinelor” și o tendință de centralizare.

Matei Corvin a pus ordine în Regatul Ungariei

După lupte pentru a-și stabiliza domnia împotriva atacurilor repetate, mai ales din partea opoziției baronilor și a pretendenților dinastici străini, Matei Corvin a ținut piept și invadatorii turci, care anexaseră teritoriile sârbe și bosniace de la frontierele sale de sud. El a reorganizat un sistem defensiv împotriva turcilor, neavând forțe militare capabile de ofensivă.

A făcut tot ce a putut pentru a crește veniturile statului și pentru a îmbunătăți elementele moderne ale armatei sale și ale războiului său. Unul dintre primii săi pași a fost o reformă a finanțelor și a impozitelor (1467), punând capăt scutirilor speciale pentru marii proprietari.

Câțiva ani mai târziu, trezoreria Regatului Ungariei a fost dezvoltată într-un organism bine organizat, colectând în mod regulat taxele „extraordinare” (destinate inițial în caz de necesitate urgentă, mai ales sub presiunea primejdiei turcești). Drept urmare, veniturile statului au ajuns la o sumă considerabilă. Impozitarea mare i-a împovărat mai ales pe țărani.

Reforme financiare majore

Reformele financiare nu au fost ușor acceptate. Revoltele au pus în pericol guvernul, uneori chiar și domnia lui Matei Corvinul. Dar regele a reușit întotdeauna, prin forță și diplomație, să calmeze opoziția și să restabilească, chiar să întărească, condițiile politice și sociale ale suveranității sale.

A sporit influența nobilimii inferioare împotriva baronilor; a încercat să reprime sau măcar să modereze anarhia feudală; el a protejat negustorii și micii proprietari și chiar țăranii, nu împotriva propriilor lor domni, ci împotriva altor necazuri. A încercat să îmbunătățească sistemul de guvernare centrală (fără a perturba autonomiile locale), în principal prin creșterea rolului guvernamental al cancelarilor, al secretarilor regali și al altor birouri.

Juriştii săi au început o mare lucrare de codificare a justiției; un decret regal din 1486 a avut scopul de a rezuma principiile principale ale dreptului „pentru toate timpurile”. Aceasta a însemnat, împreună cu dezvoltarea ulterioară a armatei permanente, un anumit grad de centralizare, în limitele unui stat esenţial domnesc.

Succese în politica externă

Succesele în politica externă, diplomație și război au contribuit la stabilizarea propriei sale autorități și a poziției țării sale. Diplomația sa a devenit mai activă în timpul celui de-al doilea și al treilea deceniu al domniei sale. A menținut relații diplomatice constante cu papalitatea, cu Veneția, Napoli și alte state italiene și a schimbat în mod repetat ambasadori cu Franța, Burgundia, Elveția și multe teritorii germane; mai târziu a încercat să stabilească contacte regulate cu Rusia și, ocazional, cu Persia și Egiptul.

Scopul său principal ar fi fost crearea unui sistem de alianțe împotriva rivalilor și dușmanilor actuali sau posibili. Activitatea sa diplomatică a variat în funcție de diferitele scopuri ale politicii sale externe. După ce a câștigat suzeranitatea asupra Bosniei (1463), Matei Corvin a încercat să ocupe regatul boem. Aceasta a fost o eroare gravă; a intervenit dinastia Jagiełło, iar o luptă de 10 ani a fost urmată de o pace care a lăsat coroana Boemiei lui Vladislav al II-lea, în timp ce Matei Corvin a păstrat teritoriile Moravia și Silezia cu titlul regal. Sursa: Encyclopedia Britannica.