Conservatorii americani, însetați de victorie, se uită tot mai frecvent peste hotare, căutând un personaj politic în jurul căruia să-și poată modela propria mișcare. Mulți dintre ei gravitează spre un om anume: premierul ungar Viktor Orban.

E o tendință deopotrivă eronată și alarmantă. Nu e vorba doar de înclinația îngrijorătoare a lui Orban pentru autoritarism, ci varianta lui de naționalism pur și simplu nu le va pica bine alegătorilor americani.

Aventura conservatorilor cu Orban n-a făcut decât să prindă avânt în ultimii ani. Luna aceasta Conferința Acțiunii Politice Conservatoare (CPAC) și-a organizat o reuniune la Budapesta, capitala ungară, la care unul dintre oratorii principali a fost premierul ungar. E al doilea an în care un astfel de eveniment a fost organizat în Ungaria. Orban și-a făcut apariția și la conferința CPAC din Texas din august 2022 și era lăudat cu regularitate de fostul prezentator Fox News Tucker Carlson.

O parte din atracția exercitată de Orban asupra multor conservatori e explicată de disprețul cu care îl tratează elitele globale. El a ajuns să aibă această reputație din cauza opoziției lui persistente de ani și ani împotriva migrației în masă, chiar și împotriva refugiaților, dar și din cauza erodării graduale de către el a presei independente. El mai are și un istoric de utilizare a banilor publici pentru a-și susține camarila și pentru a-și impune obiectivele politice. Conservatorii americani n-au nici un interes în a imita astfel de activități îngrijorătoare, însă susținerea unui individ care nesocotește normele democratice nu face altceva decât să submineze mișcarea conservatoare - mai ales acum, când democrații încearcă să-i înfățișeze pe republicani drept antidemocratici, după atacul din 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului.

Modelul care începe să aibă succes

Mulți conservatori îl plac pe Orban pentru că el tot continuă să câștige alegeri cu un program fățiș naționalist și tradiționalist. Le place că el opune rezistență solicitărilor UE ca Ungaria să accepte un număr mare de refugiați din țări musulmane. Îi adoră susținerea pozitivă a creștinismului și sunt de acord cu utilizarea de către el a subvențiilor și a scutirilor fiscale pentru stimularea natalității. Mulți dintre ei îi admiră până și suspiciunea față de ajutorul occidental pentru Ucraina în războiul ei cu Rusia.

Cu alte cuvinte, programul politic al lui Orban aduce mult cu o versiune ungară a programului „America Mai Întâi” al lui Donald Trump - cu excepția faptului că varianta ungară s-a dovedit a avea mai mult succes politic. Însă această perspectivă trece cu vederea diferențele enorme dintre Ungaria și SUA.

În primul rând, naționalismul ungar e de natură etnică, iar nu ideologică. Ungurii reprezintă un popor distinct non-slav înconjurat de popoare slave. Ungurii care trăiesc în afara granițelor Ungariei, în țări precum România și Slovacia, își constituie invariabil partide pe criteriul etnic pentru a-și susține comunitatea. Când Orban vorbește despre naționalism ungar, el vorbește despre apărarea intereselor unei etnii anume, iar nu ale „tuturor oamenilor care trăiesc în Ungaria”.

Și rezistența opusă de Ungaria imigrației are un caracter unic. Până și astăzi, la 20 de ani de la aderarea țării la UE, 98% din cetățenii ungari au cel puțin o urmă de sânge maghiar în vine, conform recensământului din 2016. Spre deosebire de SUA, puțini alegători ungari sunt imigranți ori au părinți imigranți. Politicile anti-imigrație și pro-natalitate ale lui Orban ar trebui să fie văzute drept ceea ce sunt cu adevărat: eforturi de a menține o populație covârșitor maghiară în țară. O astfel de atitudine nu poate construi coaliția vastă de care au nevoie conservatorii americani.

De asemenea, Ungaria e rurală într-o măsură mult mai mare decât SUA. Numai 39 dintre cele 109 de circumscripții parlamentare ale Ungariei se află în localități cu peste 100.000 de locuitori, inclusiv suburbii; opoziția a câștigat doar 19 și a izbutit să se apropie de 40% în alte 10. În SUA, din contră, aproape 70% din populație trăiește în zone metropolitane cu cel puțin 1 milion de locuitori. Alte milioane trăiesc în zone metropolitane mai mici, care pot fi caracterizate oricum, numai nu rurale.

Asemănări între Ungaria și unele state din SUA

Acești factori fac ca demografia politică a Ungariei să aducă mai mult cu cea a unor state precum Kentucky ori Tennessee, unde domină populația albă rurală. De fapt Trump a obținut în ambele state peste 60% în 2020 - tot așa cum partidul Fidesz al lui Orban împreună cu un partid naționalist situat chiar mai la dreapta, Patria Noastră, au obținut 60% la alegerile din 2022. Or conservatorii americani, dacă vor să câștige la nivel federal, trebuie să privească și dincolo de statele învederat republicane.

Un orbanism american ar da aproape sigur greș în SUA. SUA reprezintă probabil cea mai de succes națiune multietnică a planetei, iar conservatorismul american trebuie să accepte acest fapt. În loc de etno-naționalism ar face mai bine să se concentreze pe acele granițe care sunt deschise de facto. Similar, politicile pro-natalitate ale lui Orban nu pot prinde într-o țară în care femeile sunt deja bine integrate în forța de muncă și încep deja să absolve o facultate mai frecvent decât bărbații. În loc să promoveze natalitatea, conservatorii ar trebui să se concentreze pe promovarea familiei.

Poziția extrem de influentă a Americii în lume exclude și ea posibilitatea unei politici externe neo-izolaționiste precum cea a lui Orban. Cheltuielile militare ale Ungariei raportate la PIB sunt chiar mai mici decât ale Germaniei, de care conservatorii râd adesea pe seama armatei ei anemice. Orban își permite să se pună bine cu Vladimir Putin, având garanția că NATO și SUA vor apăra oricum suveranitatea Ungariei. Dar SUA nu-și pot permite să adopte o viziune atât de limitată.

Cei mai mulți conservatori americani insistă că SUA sunt cea mai bună țară din lume, astfel încât este bizar să-i vezi pe atât de mulți dintre ei tânjind după politica altei țări. Conservatorii vor recâștiga încrederea electoratului doar atunci când vor putea reinterpreta fără ezitare idealurile proprii ale Americii printr-un program politic coerent și atractiv.

Articol de Henry Olsen

sursa: RADOR / washingtonpost.com