Sursa foto: Arhiva EVZ „Patriotismul măgarilor e floarea cea mai mândră ce a răsărit din năzuința obștească a neamului de a-și ascunde măgăriile, a le spoi bine pe dinafară și a ieși în lume sub piele omenească. Cel ce întrece în acest meșteșug pe toți alții, devenind astfel un maestru al spoielii, deopotrivă de îndemânatic în minciună și înșelare, acela e sărbătorit în țara măgarilor sub numele de patriot.“ Ștefan Zeletin
Recitind ”Din țara măgarilor. Însemnări” apărută în1916 și reeditată după 1989, a lui Ștefan Zeletin ai impresia că autorul se referă în substrat exact la actualitatea vieții noastre politice; la momentul când România încape pe mâna trădătorilor patentați. Fără să se fi gîndit că la conducerea României se vor afla pentru o vreme exact fiii marilor trădători formați de Securitatea lui Ceaușescu, sub numele ”Uniunea Salvați România” (ptiu Drace!), Zeletin imaginează într-o aquaforte accentuată ”valențele” antiromânești și portretul robot al acestei uniuni care s-ar putea numi foarte bine ”Uniunea Trădați România”
”Acum se vede limpede in ce fel izbuteste cultura măgăreasca a-și îndeplini înalta ei menire de indositoare si tăinuitoare a murdariei neamului: ea are în slujbă întreaga justiție. […]
Principiul justiției măgărești intraparlamentare sună astfel:
Orice măgărie, de orice soi și orice mărime, nu alcatuiește o vină dacă se poate dovedi că pârâtorul e un măgar tot atât de mare ca și pârâtul.
Aceasta e, in forma ei scurtă, facla ce luminează aleșilor țării calea dreptății. Și-ți înalță cu adevărat sufletul să vezi ce minunat știu acești urechiați să pașească la razele ei în sfatul neamului, ori de câte ori e vorba sa-și facă dreptate.”
Ștefan Zeletin s-a afirmat și a rămas în cultura română în special în urma ideilor prezentate în cartea sa despre originea și sensul istoric al burgheziei române. Cartea apare în perioada interbelică, în 1925, perioadă în care curentele de gândire tradiționaliste sau autohtoniste care contestă modernizarea României în numele efectelor sale sociale perverse ocupă un loc tot mai important pe scena publică. Aceste curente de gândire sunt primul adversar al lui Zeletin, care încearcă să demonstreze că felul în care s-a constituit capitalismul și burghezia românească nu diferă cu nimic de felul în care aceste realități au apărut în alte părți, în special în Europa occidentală. Zeletin combate „cultura critică” inaugurată de junimiști și pledează pentru vocația europeană a României.
Astfel, alături de Eugen Lovinescu, el devine unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului pro-occidental și pro-european din perioada interbelică. Numai că pe atunci, Europa modernă însemna altceva, decît ceeace ne propun azi neomarxiștii.
“E imoral să furi şi amoral să îl faci pe celălalt să îţi dea cu mâna lui. E imoral să vorbeşti pe la spate şi amoral să critici în faţă fără să îţi pese de celălalt. E imoral să păcăleşti şi amoral să laşi omul să se păcălească singur. E imoral să nu ai încredere şi amoral să aştepţi să ţi se câştige încrederea”(Iuliana Stan, Human Synergistics: Moral, amoral şi imoral). Aplicînd analiza aceasta simplă asupra situației politice în care se chinuie România de ani buni ajungem la concluzia clară despre ceeace a adus țara în această situație paradoxală.
Aceea de a plăti cel mai mare preț la energie, din toată Europa, deși România are resursele proprii de producere a acesteia. Aceea de a plăti noi, Românii, milioane de vaccinuri de care țara noastră n-a avut niciodată nevoie. Aceea de a plăti noi, acest popor, furturile ordinare din contractele oneroase patronate de clasa politică în Pandemie. Aceea de a ne distruge cu bună știință Delta Dunării din cauza unor decizii luate de politicienii noștri, în cârdășie cu cei Ucrainieni și de la Uniunea Europeană,la secret…
Asupra marilor hotărîri din una și aceeași ”Țară a măgarilor” domnește o secretizare care miroase a trădare națională. Uneori oficială, declarată, și alte ori o secretizare prin tăcere și ascundere sub preș.
Sunt curios, de exemplu, fiindcă tot e, în fiecare zi pe buzele politicienilor, cât va mai dura până lumea va conștientiza dimensiunea trădării naționale numită PNRR…
Planul Național de Redresare și Reziliență al României (PNRR) este conceput astfel încât să asigure dezvoltarea României, prin sprijinirea nivelului de adaptare la situații de criză, în contextul recuperării după criza COVID-19, cât și valorificarea potențialului de dezvoltare economică, pe mulți ani de acum încolo. Prin PNRR se ”joacă”, de fapt, întregul viitor pe termen mediu al României. Numai că acesta a fost ascuns prin secretizare, (!!!) românilor…
Cristian Ghinea, fostul ministru USR al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, este cel care a coordonat redactarea și negocierea Planului Național de Redresare și Reziliență. După plecarea USR de la guvernare au existat mai multe acuzații, lansate inclusiv de actualul ministru Marcel Boloș, cu privire la secretizarea unor documente din PNRR.
„Atunci când politica e făcută cu pricepere, onestitate și tenacitate, schimbarea în bine se întâmplă. Stă mărturie cel mai mare program de reforme și investiții din ultimii 30 de ani, PNRR-ul făcut de USR”, afirma președintele USR, Cătălin Drulă, în ultima zi din 2022. Referirea la „PNRR-ul făcut de USR” se poate dovedi una foarte precisă, pentru că ministrul Drulă ar fi dispus, pe vremea când conducea Ministerului Prioectelor Europene, secretizarea documentelor legate de PNRR inclusiv față de partenerii de coaliție.
Este, spre exemplu, cazul secretarului de stat Hegedüs Csilla, de la UDMR. Potrivit unui document olograf întocmit de Cristian Ghinea, reprezentanta UDMR, dar și alte persoane din Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene au fost „tăiate” de pe lista persoanelor care au avut acces la documentele „secret de serviciu” după secretizarea PNRR. „Vă rog să procedați la secretizarea doc. atașate, la nivel SS, și totodată la distribuirea lor, conformei listei anexă”, se arată în documentul scris de Ghinea.
În octombrie 2022, ministrul Investiţiiilor şi Proiectelor Europene Marcel Boloş a afirmat, referitor la corespondenţa cu reprezentanţii Comisiei Europene privind Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, că este secret de serviciu, însă dacă Parlamentul sau Guvernul va solicita o desecretizare, atunci instituţia se va conforma. El a adăugat că anumite anexe din PNRR nu se află pe site-ul MIPE şi nu cunoaşte considerentele de ce nu sunt afişate acolo, chiar dacă PNRR apare pe portalul online al instituţiei.
Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a semnalat faptul că o parte din informațiile și anexele Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) au fost secretizate. FACIAS a cerut Ministrului Investițiilor și Proiectelor Europene să le desecretizeze, din simplul motiv că sunt informații publice, care privesc motivele pentru care România nu reușește să atragă cu succes banii din PNRR.
Ca urmare a scrisorii deschise trimise de societatea civilă prin FACIAS la începutul lunii februarie, ministrul Ioan Boloș a răspuns în mod public susținând că nu are nimic împotriva desecretizării și că dacă Guvernul sau Parlamentul îi vor cere acest lucru, va acționa în consecință.
Cu toate acestea, la aproape o lună de la această declarație, în care reprezentantul ministerul a recunoscut că FACIAS are dreptate, nu s-a întâmplat nimic.
În acest sens, FACIAS i-a transmis ministrului Boloș că, potrivit legii, decizia de a declasifica informațiile și anexele din PNRR îi aparține în exclusivitate, în calitate de conducător al instituției emitente. Totuși, PNRR nu a fost, nici acum, desecretizat.
La modul cel mai general, trădarea înseamnă a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul, înseamnă a fi neloial față de cineva sau de ceva.
Este întotdeauna o “relaţie în trei” – trădător, trădat şi cel care profită de trădare – şi o acţiune în două “acte” – momentul negării și al despărțirii și apoi alianța cu „beneficiarul” trădării. Trădarea se asociază constant cu dezertarea, minciuna, secretul şi se opune, inevitabil, încrederii, loialităţii, fidelităţii. Au fost situaţii, așa cum pare să fie și cea cu secretizarea PNRR, în care unii trădători şi-au vândut ţara unor puteri străine pentru secole.
Curînd, românii se vor convinge că PNRR este cea mai mare trădare a țării din ultima sută de ani. Fiindcă ea vine pe un fond în care, așa cum afirmă Tucker Carlson, ”Nimeni nu crede cu adevărat în noile religii neomarxiste. Nu îmbunătățesc viața nimănui. Situația de acum este prea ridicolă pentru a continua, și nu va continua. Oamenii de la putere știu asta și de aceea sunt isterici și agresivi. Le este frică. Au renunțat la încercarea de a convinge și au început să recurgă la forță. Când spun adevărul, calm și fără jenă, oamenii onești devin puternici. În același timp, mincinoșii care au încercat să le închidă gura devin tot mai slabi. Este o lege universală – lucrurile adevărate triumfă.
Orice măgărie, privită în sine, nu alcatuiește o rușine, dacă e bine ascunsă. Ea devine o rușine din clipa in care e dată la iveală și scuturată sub nasul lumii cinstite.
Din acest principiu teoretic decurg urmatoarele două reguli de justiție practică:
Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezvelește o măgărie. Căci cel dintâi rămâne credincios principiului adânc al justiției măgărești, ținându-și măgaria ascunsă, cel din urmă însă calcă acest principiu, dând-o la iveală.
Pedeapsa ce ia dezvăluitorul măgăriei crește în măsura cu murdăria ce are la suflet făptașul măgăriei. Căci numai astfel se poate da învățătura gurilor rele, spre a-și ține pe viitor limba în pace și a nu mai călca principiul sus-zis, sfâșiind vălul în care orice măgar de treabă are grijă să-și ascundă murdăriile.
Dar atunci, va gândi străinul cu spaimă, în țara măgarilor se pedepsesc vorbele, nu faptele. Cel ce face si tace stă la adăpost; cel ce pâraște – trage!
Varianta video poate fi văzută AICI
Recomandările noastre
