A fost surpriza vieții lor! Zilele trecute, sosind dis-de-dimineață la serviciu, angajații centrului comercial Peto's din orășelul american Roanoke (Louisiana) au găsit un tanc rusesc, oprit drept în fața intrării.

După ce și-au revenit din spaimă, au chemat Poliția. Văzând că nu-i nimeni prin preajmă, au prins curaj și, cot la cot cu șeriful, s-au apropiat.

Armata 1 Tancuri Gardă cucerește America!

Au găsit eticheta ”coletului”, lipită pe țeava tunului. Expeditor: 92nd Mc. Brigade, Ukraine Army. Conținut: 1 x T90A, 27th Brigade, 1st Guards Army, Russian A.F. Via: Gdynia, Poland to Beaumont, Texas. Destinatar: MAFT, Building 358, 6850 Lanyard Rd., Aberdeen Proving Ground. Spre amiază, lucrurile s-au lămurit, atunci când ”MAFT” a venit să-și ridice marfa. În crucea nopții, trailerul se defectase, iar curierul li-l lăsase în prag și plecase după ajutor.

Armata rătăcită

Armata 1 Tancuri Gardă? Barosul blindat, pregătit să pustiască Occidentul, pe care Partidul Comunist al URSS îl scotea amenințător la vedere, la fiecare paradă de 9 mai și 7 noiembrie! Păi nu în Louisiana trebuia să ajungă, ci în portul Anvers, în Belgia! Planurile erau făcute încă de acum 60 de ani și le cunoaștem datorită arhivelor militare poloneze.

Armata 1 Tancuri Gardă, compusă din 3 divizii, cu garnizoana la Dresda, urma să treacă frontiera Republicii Federale Germania în zona Gottingen și, în 48 de ore, să lichideze Diviziile 3 și 8 ale Statelor Unite, ”democratizând” Germania de Vest până la Rin. Apoi, Divizia 9 Mecanizată urma să ”denazifice” muzeele din Copenhaga, Divizia 20 Mecanizată de Gardă ”Taganrog” avea să ”dezrobească” băncile din Frankfurt, iar principala forță de lovire a Armatei, Divizia 11 Tancuri Gardă ”Karpatskaia”, urma să ”aducă libertatea” lingourilor de la băncile din Luxemburg. În ziua a șaptea, Armata 1, cu 460 de tancuri T-80U, urma să sovietizeze Anvers, principala piață de diamante a lumii. Prin jaf nemijlocit!

Și când colo... au ajuns prin Louisiana, în parcarea unui mall! Păi, cum așa?

Brigada independentă

Acum exact un an, după ce dotarea inițială a Armatei 1 Tancuri Gardă a fost decimată în luptele cu ucrainenii, ea a fost retrasă din fața Kievului și trimisă pentru reechipare, în raionul Klîmove-Șîșakî, la 15 km. de granița Rusiei. Acolo au sosit, tocmai de la Nijni-Novgorod, tancurile de completare, scoase din stocul de mobilizare. Dar comandanții au constatat cu groază că, dintre mașinile de luptă scoase de la stoc, doar un tanc din zece poate fi folosit. Celorlalte le lipsesc stații radio, echipamentul electric și electronic, aparatura optică, câte și mai câte! Furate sau, cum se spune în militărie, ”completate”.

Aoleo, în Armata rusă se fură?! Cum așa?! Păi simplu: aceste tancuri, odinioară mândria Uniunii Sovietice, nu se mai produc din 1991, iar în anii 1990 – 2005 nu s-au produs în Rusia decât 70% din piesele de schimb necesare pentru menținerea în funcțiune a modelului T-80U. Restul de 30% se importau din Ucraina, de la uzinele ZIM ”V.O. Malîșev” din Harkov. Iar în 2004 la Kiev a izbucnit Revoluția Portocalie și nu s-au mai importat piese.

Totuși, la Omsk, la fabrica producătoare au continuat să facă reparații capitale! Păi cum au procedat? Simplu! Prin ”completare”. Se iau piese de la tancurile abia intrate în fabrică pentru reparație capitală, pentru a le ”completa” pe cele gata revizuite, pregătite de recepția beneficiarului. După recepție, în timp ce trimișii beneficiarilor beau o sticlă de vodcă d-aia cu ardei iute, piesele se demontează pe furiș și se pun la loc - că sunt pe procesul-verbal de constatare. După aceea, tancurile revizuite și descompletate erau sigilate și date în grija Brigăzii 69 Logistice din Dzerjinsk (Nijni-Novgorod) . Care le băga în stocul de mobilizare. Și așa, la stocul de mobilizare s-au adunat sute de tancuri T-80U, revizuite, sigilate și ... descompletate.

După ce dotarea inițială a fost prăduită în fața Kievului, acum, la Klîmove-Șîșakî au început să sosească de la Nijni-Novgorod tancurile din stocul de mobilizare: revizuite, sigilate și ... descompletate. Adică, cu totul nefuncționale. Ei, nu chiar cu totul: cam 1 din 10 a putut fi pornit, luând piese de la celelalte. A ieșit cu un scandal strașnic: la 25 martie 2022, unul dintre comandanții de regiment și-a tras un glonte în cap. A doua zi,  comandantului Armatei, gl. lt. Serghei Alexandrovici Kisel, și prim-locțiitorul acestuia, au fost destituiți. Nu au fost numiți alți comandanți. Și uite așa, Armata 1 Tancuri Gardă a fost de facto desființată, iar Brigada 27 mecanizată a devenit Brigada Independentă 27 ”Sevastopol”.

Parada de pedeapsă

De vreo 70 de ani încoace, an de an, la 9 mai are loc la Moscova Parada Victoriei. Apropo, în acest an nu se va ține, că nu mai au tehnică militară pentru defilare. Acum un an, la 9 mai 2022, s-a ținut parada, dar a stârnit controverse. Concret, conform tradiției, parada e deschisă de două divizii din compunerea actuală a Armatei 1 Tancuri Gardă: Divizia 4 Tancuri de Gardă ”Kantemirovskaya” și Divizia 2 Motorizată de Gardă ”Tamanskaya”. Având în vedere isprăvile din Ucraina, domnul Putin a vrut altfel: parada a deschis-o Marina Militară. Cele două divizii ale Armatei 1 (deja desființată) au defilat mai la urmă.

Din 2019, diviziile de Gardă au uniformă de paradă cu cizme înalte. Anul trecut, cele două divizii au defilat în bocanci, ceea ce a stârnit comentarii ironice și râsete înfundate în tribuna oficială. Momentul a fost insistent filmat de Televiziunea de Stat, ca să afle toată suflarea militară ce pățești când înșeli așteptările Comandantului Suprem.

Drum de glorii...

Câteva zile mai târziu, resturile Armatei 1 au fost aruncate din nou în luptă, la Izium (raionul Harkov). Pentru Brigada 27, fostă de Gardă, au reușit, cum-necum, să refacă dotarea, chiar cu tancuri ceva mai noi (2005 -2011) de tip T-90. În focul luptelor, comandantul Brigăzii Independente 27, colonelul Serghei Igorecivi Safonov, s-a distins prin vitejie: conform unor mărturii, cu mâna sa a înjunghiat o femeie în vârstă, iar apoi i-a împușcat soțul. Astăzi numele său figurează ”la loc de cinste”, pe lista celor bănuiți de crime de război. Până la urmă, în septembrie 2022 Brigada 27 a fost nevoită să se retragă din Izium, lăsând în urmă gropi comune, de unde Procuratura ucraineană a exhumat ulterior 440 de cadavre: civili torturați, apoi executați. A lăsat în urmă și dotarea de tancuri T-90A, primită în aprilie – dintre care un exemplar, iată, și-a croit drum până în Louisiana.

Fake news pe șenile

T-90A este un model destul de rar: a fost produs în numai 330 de exemplare. Este o evoluție a modelului T-72B, datând din anii 1970, și care a dat multe dureri de cap Comandamentului NATO: pentru prima dată, rușii produceau în serie mare tancuri cu blindaj compozit, care rezista la obuzele de 105 mm APDS ale tancurilor occidentale din acea vreme. Până la urmă, CIA a făcut rost, din Polonia, de documentația noului tanc, iar NATO a adoptat un nou tip de proiectil, APFSDS, capabil să străpungă blindajul cu” inserturi reflectante” de cauciuc (”bronya s otrazhayushchimi listami”) al tancului T-72.

Spre sfârșitul anilor 1980, serviciile occidentale de informații apreciau că ultima generație de T-72 dispunea de o protecție a turelei echivalentă cu minimum 900 – 950 mm oțel omogen laminat (RHS). Dar după prăbușirea Lagărului Socialist, inginerii militari NATO au avut prilejul să testeze în poligon tancurile T-72 din dotarea fostei Republici Democrate Germane. De-abia după 15 ani, în 2007, expertul militar german Rolf Hilmes a publicat rezultatul acestor teste (Kampfpanzer heute und morgen, Motorbuch Verlag, Stuttgart): nici vorbă de 900 – 950 mm RHS, turela are numai 280-380 mm RHA protecție! Este un exemplu clasic de fake news rusesc. Ulterior, cu prilejul celor două războaie din Irak, s-a putut constata că T-72 nu este nici pe departe un ”tanc-minune”, ba chiar din contră...

Ținta de încercare

În anii 2000, odată cu reluarea fabricației modelului T-90, Moscova a pus în circulație zvonuri similare și despre blindajul lui T-90. Cică ar fi dotat cu o protecție ”revoluționară”, în două straturi. Un prim strat este constituit din blindaj de oțel, cu inserturi alternative de aluminiu și plastic special (”stekloplastika”), cu ”deformare controlată”. Un al doilea strat e alcătuit din casete de blindaj exploziv-reactiv. Una peste alta, ar avea o protecție de 1250 – 1450 mm RHS! Așa o fi oare? Sau e iarăși o minciună în bine cunoscutul stil rus?

În momentul de față, T-90A este cel mai avansat tanc de care mai dispune Armata rusă, pe frontul din Ucraina. Nu mai sunt foarte multe, dar ele se vor confrunta cu tancuri occidentale ale anilor 1970, cum ar fi Leopard 1A5. Iar Ucraina tocmai a primit primele zeci de tancuri Leopard 1A5, din cele 237 promise. Are vreo șansă tunul de 105 mm occidental al anilor 1970 să scoată din luptă un T-90 fabricat în anii 2000? Aceasta este problema pe care trebuie să o lămurească MAFT (Multinational Assessment Field Team) și în acest scop un T-90A de captură a fost trimis la Poligonul de testare Aberdeen: ca țintă de test. Și apoi a fost vremelnic abandonat printr-o parcare, spre spaima localnicilor.

Moștenirea lui Stalin

Premisele sunt pozitive. Testele întreprinse cu luni în urmă, tot la Aberdeen, cu un T-90A complet funcțional au arătat că tunul rusesc de 125 mm 2A46M are precizia necesară tragerii din mers până la 2.000 – 3.000m. În schimb, tunul nemțesc  de 105 mm/52 cal. de pe Leopard 1A5 are precizie la peste 4.000 m. Dar a lovi e una, a străpunge, alta!

În toamna trecută, studiul preliminar a arătat că ”noul” tanc T-90 pare construit tot pe o cutie blindată de tip T-72. Iar, precum se știe în mediile avizate, această cutie blindată a fost proiectată, de fapt, pe vremea lui Stalin, în ... 1951. Și a fost proiectată pentru a face față armelor antitanc de acum 70 de ani:  laterale de 80mm, partea de jos de 20 mm, spatele din plăci de 40 mm. În noile condiții create de evoluția tunului de tanc, o asemenea alcătuire este foarte vulnerabilă: în poligon, obuzul actual APFSDS pentru Leopard 1A5, cu penetrator de tungsten, străpunge în 50% din cazuri blindajul lateral al unui T-72 de la 6.000 m, mult dincolo de bătaia efectivă a tunului de pe tancul rusesc (3.000m).

Prima întrebare este dacă noul T-90 rusesc are tot șasiu model 1951, ca și tancurile lui Saddam. Caz în care soarta sa e pecetluită. La această întrebare trebuie să răspundă, cât de curând, Multinational Assessment Field Team.

Lecția învățată

În Armata Statelor Unite funcționează un așa-numit Center for Army Lessons Learned (CALL) care, după bătălie, intervievează câteva sute dintre militari participanți. Reies multe aspecte interesante. Spre exemplu, după primul război din Irak, din interviurile echipajelor mașinii de luptă a infanteriei M2 Bradley a reieșit că „în cazuri izolate, tunul automat de 25 mm a distrus tancuri”. Ca urmare, la jumătatea anilor 1990 a fost pusă la punct o muniție specială, din uraniu, pentru tunul de 25 mm. de pe M2 Bradley – o armă de altfel cu totul remarcabilă, care trage trei lovituri pe secundă...

Iar Statele Unite tocmai au donat Ucrainei 113 blindate M2 Bradley, cu 250.000 de lovituri. Dacă acestea sunt capabile să străpungă blindajul lateral al unui T-90, vom asista la un spectacol de tip Irak, unde, în 2003, două treimi din tancurile rusești ale lui Saddam au fost distruse de mașini de luptă a infanteriei, M2 Bradley, iar nu de tancuri.

Dacă... aceasta este a doua întrebare la care trebuie să răspundă, cât de curând, Multinational Assessment Field Team, folosind tocmai acel tanc rusesc care, mai deunăzi, a băgat spaima în angajații mall-ului din Roanoke, Louisiana. Iar dacă răspunsul este pozitiv, atunci vom începe să înțelegem de ce Moscova a protestat atât de vocal împotriva furnizării de muniție pe bază de uraniu în Ucraina.