Reprezentanții Riadului și Teheranului și-au anunțat, la Beijing, decizia de a-și restabili relațiile diplomatice, întrerupte în 2016. Timp de șapte ani, ruptura dintre Arabia Saudită și Iran a dus Orientul Mijlociu în pragul exploziei. Actorii din regiune s-au agățat de slaba speranță de a vedea cele două puteri inamice vorbind din nou pentru a evita o catastrofă și pentru a soluționa seria de crize și conflicte alimentate de rivalitatea lor.

Spre surprinderea tuturor, la Beijing, reprezentanții Riadului și Teheranului au anunțat, vineri, 10 martie, restabilirea relațiilor lor diplomatice, confirmând astfel ascensiunea Chinei ca actor strategic în regiune, pe fundalul dezangajării americane.

Această destindere, obținută după mai bine de doi ani de discuții secrete desfășurate în Irak, apoi în Oman, ar putea constitui începutul unui punct de cotitură geopolitic. Acordul, care ar urma să fie finalizat în cadrul unei viitoare întâlniri între miniștrii de externe ai celor două țări, prevede ca Riadul și Teheranul să își redeschidă ambasadele în termen de două luni și să reactiveze acordurile de securitate și economice care le leagă. De asemenea, ambele puteri s-au angajat să nu se amestece în treburile lor interne.

„Revenirea la relațiile diplomatice normale dintre Teheran și Riad oferă mari oportunități pentru cele două țări, pentru întreaga regiune și pentru lumea musulmană”, a dat asigurări pe Twitter șeful diplomației iraniene, Hossein Amir Abdollahian, adăugând că ministerul său va „lansa alte inițiative regionale”, întărind astfel speculațiile privind posibilele progrese în alte dosare regionale, inclusiv Liban și Siria.

Secretarul Consiliului Suprem pentru Securitate Națională din Iran, Ali Shamkhani, prezent la Beijing, a salutat, la rândul său, „sfârșitul neînțelegerilor” și și-a exprimat încrederea că acordul contribuie „la îmbunătățirea stabilității și securității regionale”. Omologul său saudit, consilierul pentru securitate națională Musaid Al-Aiban, a declarat că „speră să continue un dialog constructiv cu Iranul”, bazat pe „principiile bunei vecinătăți”, scrie lemonde.fr.

 O rivalitate persistentă

Cosemnatarul acordului, șeful diplomației chineze, Wang Yi, a subliniat „înțelepciunea” și „sinceritatea” celor două țări. Reacția Washingtonului, eclipsată de cea a Chinei, a fost ambivalentă. Administrația SUA a susținut discuțiile dintre Arabia Saudită și Iran, fără a fi asociată cu acestea. „Rămâne de văzut dacă Iranul își va îndeplini obligațiile conform acordului. Acesta nu este un regim obișnuit să se țină de cuvânt”, a comentat însă Casa Albă.

„Este încă un pas al saudiților fără știrea SUA. Acest lucru îi privează pe americani de influența asupra Iranului”, a declarat Joseph Bahout, directorul Institutului Issam-Fares de la Universitatea Americană din Beirut. Spre satisfacția Teheranului, Statele Unite își văd rolul de garant al securității regionale pus sub semnul întrebării de Riad, care se îndoiește de capacitatea și disponibilitatea Washingtonului de a controla expansiunea Iranului.

Relaxarea inițiată a celor două puteri inamice nu a pus, însă, capăt rivalității lor. „Pentru moment, nu trebuie să ne așteptăm ca acest acord dintre Iran și Arabia Saudită să ducă la o reconciliere reală”, a declarat analistul Thomas Juneau, de pe lângă Centrul de Studii Strategice din Sanaa. „Mai degrabă este un acord care să ducă la o gestionare mai bună a tensiunilor bilaterale, care rămân ridicate. De la revoluția islamică din 1979, cele două puteri se luptă pentru supremația regională, fiecare dând drept apărător al celor două curente principale ale islamului sunnismul pentru Riad și șiismul pentru Teheran. Expansiunea iraniană în regiune le-a acutizat concurența în multe probleme, de la Liban la Yemen, inclusiv Siria și Irak”.

 Yemenul, o prioritate

Ruptura s-a produs în 2016, când Arabia Saudită a rupt legăturile diplomatice cu Iranul, în urma unui atac asupra ambasadei sale din Teheran al demonstranților iranieni care protestau împotriva execuției de către Riad a clericului șiit Nimr Al-Nimr. Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Bahrain i-au urmat exemplul. Antagonismul dintre cele două tabere a fost exacerbat de intrarea regatului saudit în războiul împotriva rebelilor huthi din Yemen în 2015, decisă de Mohammed Ben Salman, actualul prinț moștenitor saudit, care era pe atunci ministru al apărării. Iranul și-a ținut sub presiune arivalul prin influența sa asupra mișcării huthi. Acești luptători au tras cu rachete pe teritoriul saudit, în timp ce atacurile asupra navelor petrolier din strâmtoarea Hormuz s-au înmulțit.

Atacul din septembrie 2019 asupra a două situri petroliere strategice ale Arabiei Saudite, cu drone și rachete, lansate conform Statelor Unite de pe teritoriul iranian, a fost un punct de cotitură. Lăsat fără răspuns de către americani, acest atac a evidențiat vulnerabilitatea Arabiei Saudite și a alimentat convingerea Riadului că un război împotriva Iranului va fi devastator.

Astfel că în aprilie 2021 au început discuțiile bilaterale, la Bagdad. După cinci runde de negocieri și două conferințe internaționale, desfășurate în capitala Irakului și la Amman, aceste discuții au fost suspendate în decembrie 2022. Regimul iranian a acuzat Riadul că își folosește canalele TV transmise prin satelit pentru a sprijini protestele care au cuprins țara. Negocierile pentru restabilirea acordului nuclear cu Iranul au stagnat, de asemenea, ca urmare a represiunii la adresa protestatarilor.

Dar războiul din Yemen, un impas pentru Arabia Saudită, a forțat o apropiere. Prioritatea principală a Arabiei Saudite este „găsirea unei modalități de a obține o încetare permanentă a focului în Yemen”, a declarat joi la Moscova ministrul saudit de externe, prințul Faisal Bin Farhan. Discuțiile dintre saudiți și rebelii huthi au fost reluate în vara lui 2022 sub auspiciile Sultanatului Oman, care are legături cu rebelii de la Teheran și cu yemeniții. Contactele s-au accelerat la începutul anului.

Având în vedere interesul Republicii Islamice, destabilizată de o revoltă internă, pentru o detensionare regională, acest balet diplomatic ar putea conduce la un armistițiu durabil în Yemen. În ciuda ne-reînnoirii în octombrie a armistițiului decretat în aprilie 2022 sub egida Națiunilor Unite, luptătorii huthi s-au abținut de la orice atac împotriva vecinului lor din nord.

„Teheranul a trebuit probabil să se angajeze să facă presiuni asupra aliaților săi din Yemen pentru a fi mai dispuși să pună capăt conflictului de acolo”, a declarat Hussein Ibish, cercetător la Institutul Statelor Arabe din Golf. „Iranul nu va fi de acord să înceteze sprijinul său pentru huthi. Teheranul nu va renunța la această carte importantă”, nuanțează Thomas Juneau.

 Moment crucial pentru Iran

Acordul Teheran-Riad vine într-un moment crucial pentru Republica Islamică. După ce s-a confruntat cu o revoltă de o amploare fără precedent, Teheranul se confruntă cu o scădere dramatică a monedei sale în raport cu valutele străine. Se aud voci, chiar și printre unii susținători ai Iranului, care îl denunță pe președintele ultraconservator, Ebrahim Raisi, descris ca fiind incompetent de un număr tot mai mare de iranieni. Pe scena internațională, Republica Islamică este din ce în ce mai izolată din cauza încălcărilor repetate ale acordului privind programul său nuclear.

Lipsa de progres în acest dosar pare să fi convins Riadul, angajat într-o ofensivă diplomatică totală în Orientul Mijlociu, să facă manevre pentru a se asigura că Teheranul nu depășește anumite linii roșii. Negocierile cu Iranul au fost purtate în același timp cu o campanie de izolare și descurajare, desfășurată împreună cu Statele Unite și Israel. „Angajamentul arabilor din Golf față de această politică dublă reflectă convingerea lor că nici limitarea și descurajarea, nici eforturile diplomatice de apropiere nu sunt suficiente singure pentru a gestiona relațiile cu iranienii”, a spus Hussein Ibish.

Acordul saudito-iranian este o problemă pentru strategia premierului israelian Benjamin Netanyahu de a izola Iranul. Un înalt oficial israelian a declarat reporterilor că acordul nu ar trebui, totuși, să împiedice eforturile de normalizare în curs între Israel și Arabia Saudită sau o apropiere între Israel și Occident pe problema iraniană. Netanyahu notează că Occidentul a încetat să pretindă că negociază serios, pe fond, cu iranienii. Premierul israelian crede că poziția Occidentului trebuie să se apropie de a sa, și anume întărirea sancțiunilor și instituirea unui agent de descurajare militar credibil. (Rador)