O știre terbilă mi-a umplut sufletul de necaz. Pe 6 februarie 2023, ministrul apărării, Angel Tîlvăr, ca răspuns a unei interpelări a comunicat că submarinul Delfinul nu va mai văzut la apă.
Mai pe românește ultimul submarin al României va fi dat la fier vechi. Sunt legat de submarinele românești, cel puțin sentimental. Am muncit opt ani pentru a realiza prima carte despre submarinele românești – „Corsarii uitaţi ai adâncurilor. Delfinul, Rechinul, Marsuinul”, Editura Militară, 2014. M-am împrietenit cu submariniștii. Odată cu Delfinul, moare ceva din mine....
Deși nu a participat la nicio confruntare militară, actualul submarin – aflat în comă și iată gata să fie deconectat de la aparate – are o istorie fascinantă. Istoria actualului submarin “Delfinul” a început în anii '80, cînd Ceauşescu a ordonat achiziţionarea unui submarin de la aliatul de atunci, URSS. Guvernul a lansat comandă în 1985 şi s-a optat pentru un submarin de atac din clasa KILO.
Şantierul naval Nijnii Novgorod, aflat pe Volga, a demarat lucrările imediat. Două echipaje româneşti au fost trimise la cursuri de pregătire în URSS. Recepţia submarinului a avut loc în august 1986. Submersibilul a fost adus pe Volga şi pe canale pînă la Odessa - unde a fost pentru prima dată ridicat la bord tricolorul. În noiembrie 1986 submarinul a primit iniţial un număr de bordaj, 521 format din luna şi anul de naştere al comandamentului Flotei R.S.R., viceamiralul pe atunci Constantin Muşat (mai 1921). Fiind „la secret”, membrii echipajelor l-au poreclit şi atunci când erau întrebaţi „Tu unde lucrezi?” răspundeau fără şovăire „La PANDELE!”. Şi aşa i-a rămas până astăzi. Asupra numelui, conform legendelor marinărești, încă stăruie un mister.
Unii marinari susțin că submarinul a fost botezat ”Delfinul” abia în anul 1991, de către c-amiralul (pe atunci) Gheorghe Angelescu, în cinstea submarinului de sub comanda cdr. Constantin (Bibi) Costăchecu, care a realizat singura torpilare reuşită în timpul celui de-al doilea război mondial.
Regretatul Cristian Crăciunoiu a publicat în premieră câteva recorduri naţionale ale ”Delfinului” - Pandele: - Este cel mai scump obiect de inventar din istoria României. - Este cea mai complexă armă ce a avut-o vreodată oştirea română. - Este cea mai modernă armă ce a achiziţionat-o vreodată România (la vremea aceea). - Deţine recordul naţional de imersiune, la probele de recepţie atingând 302 m. - Deţine recordul naţional de viteză în imersiune, atât diesel, cu 24,5 noduri, cât şi electric cu 22 noduri, tot la probele de preluare. Când a intrat în dotarea Marinei Militare, submarinul 521 era ultimul strigăt al tehnologiei din domeniu. (Mai multe despre acest submarin în următorul număr din „Evenimentul Istoric”).
România ca riverană a Mării Negre are nevoie de submarine ca de aer, ca să forțez o metaforă acvatică. În perioada celui de-al doilea război mondial, submarinul Delfinul s-a umplut de glorie nu doar prin asaltul asupra Sevastopolului, ci și prin tactica de „ship in being”- navă care numai prin existența ei impunea adversarului ce stăpânea marea să ia măsuri de siguranță antisubmarină în toate operațiunile sale: minare, transport, patrulare etc. Submarinele au fost definite imediat după primul război mondial drept „arma săracului”. Specialiștii militari mi-au demostrat că România are nevoie de minim trei submarine pentru a conta în Marea Neagră.
Dacă vrem să contăm vreodată! Cinste dlui Vasile Dîncu care a susținut achiziționarea unor submarine, dar și actualului ministru Angel Tîlvăr că susține acest proiect. Fără submarine planurile cu Marea Neagră și mega-strategiile noastre sunt simple povești pescărești... Închei cu deviza înscrisă pe chioșcul NMS Delfinul (NMS = Nava Majestății Sale) „Audentes fortuna iuvat“ - „Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi“!
Recomandările noastre
