În fiecare an în sâmbăta de dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne, se pomenesc morții, după obiceiul „Moșilor de iarnă”. Pentru că mulți creștini au murit pe neașteptate fără a fi spovediți sau împărtășiți, în această zi se rosteşte o rugăciune puternică pentru sufletele lor.

De sărbătoarea „Moșilor de iarnă”, sâmbătă, 18 februarie, creștinii ortodocși rostesc o rugăciune puternică, pentru mântuirea sufletelor celor morţi. Aşadar, prima sărbătoare de dinaintea Postului Mare va fi Sâmbăta morților, denumită popular „Moșilor de iarnă” sau „Moșii de Piftie”.

Conform tradiției, în Sâmbăta Morților se fac parastase pentru cei adormiți, se spun rugăciuni și se dă de pomană. De asemenea, la mormintele rudelor, oamenii trebuie să aprindă cel puțin două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morților.

Moşii de iarnă cad întotdeauna sâmbăta înainte de Lăsata secului de carne

Astăzi este Sâmbăta Morților. În ziua moşilor de iarnă, credincioșii merg la biserică cu vase, bucate, colivă, prescură şi vin, ca aceastea să fie sfinţite şi apoi împărţite celor sărmani.

Sâmbăta Morţilor de iarnă sau Moşii de iarnă se mai numesc şi „Moşii de piftie” sau „Sâmbăta piftiilor”. Potrivit tradiţiei populare, piftiile respective trebuie consumate în ziua de Moşii de iarnă, pe 18 februarie. Dacă nu se mănâncă, a doua zi trebuie să le arunci, altfel vor veni friguri în timpul verii.

Pe lângă toate acestea, rudele pregătesc şi un pomelnic cu numele celor adormiţi pe care îl dau preotului înainte de săvârşirea Sfintei Liturghii, împreună cu cărbuni, tămâie şi un colac. Totodată, în ziua de moşii de iarnă, pe 18 februarie, rudele mai merg în cimitir pentru a face curat sau aprinde lumânări la mormintele celor adormiţi.

Rugăciune pentru mântuirea celor morţi de sărbătoarea „Moșilor de iarnă”

De sărbătoarea „Moșii de iarnă”, pe 18 februarie, creștinii ortodocși rostesc o rugăciune puternică, pentru mântuirea sufletelor celor plecaţi la Domnul:

„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei,

Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă Împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi (numele), Hris­toase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Cu sfinții odihnește, Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit”.

Sursa: doxologia.ro.