Într-un dialog nonconformist, Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, a vorbit despre viața sa personală, despre schimbările din ultima perioadă, care l-au făcut să fie mai zâmbitor, dar și despre lucrurile care îl emoționează până la lacrimi.

„Trebuie să vezi partea plină a paharului. Asta e lecția mea pentru cei mai tineri. Tot timpul este ceva pozitiv în viață”, spune Mircea Geoană în emisiunea „La cină”, realizată  de Ionela Năstase și Adi Hădean. Secretarul general adjunct al NATO a vorbit despre copilăria sa, despre regrete și despre schimbările din viața lui.

Realizator: Dialogul la cină începe cu întrebarea: gătiți, domnule Geoană?

Mircea Geoană: Parțial color, cum s-ar zice. Am reușit să fac spagheteu ultima dată, spaghete proaspete, am făcut la Bruxelles, că acolo mai trebuie să te și chivernisești. Nu sunt mare bucătar, soția mai gătește, dar ea improvizează de fiecare dată. Tot timpul merge fără rețetă. Și soacră-mea, Dumnezeu să o odihnească, era cea mai desăvârșită bucătăreasă a planetei și ne-a umbrit pe toți.

Adi Hădean: Eu cred că gătitul acasă așa ar fi trebuit să fie, fără rețetă și mai mult după suflet. Că, dacă mă gândesc la bunicile mele sau la mama, ele nu au niște caiete cu rețete după care fac ciorba, ostropelul, sarmalele, mai au pentru prăjituri, că acolo e mai delicată treaba, dar în rest se gătește fără rețete.

Mircea Geoană: Rămâne, rămâne un gust al mâncării din copilărie undeva, fie că e de la Craiova, când mergeam în vacanță la ăi bătrâni sau când găteau părinții, rămâne undeva un fel în memoria afectivă culinară, ca să zic așa.

Realizator: Să stăm un pic departe de viața politică. Dacă putem, cât putem.

Mircea Geoană: Putem.

Realizator: Vreau să mergem cu ani în urmă, în vremea copilăriei dumneavoastră și v-aș întreba cum era Mircea Geoană copil?

Mircea Geoană: Ca orice copil care creștea în București, la bloc, jucând fotbal pe stradă, găștile de pe strada noastră, împotriva găștilor de la blocul vecin sau de pe strada vecină. Era multă zăpadă, mi-aduc aminte. Făceam, făceam cetăți de zăpadă, ne băteam cu bulgări. Era o copilărie simplă și fericită, ca să spun. Probabil că timpul atenuează lucrurile care nu erau grozave.

Dar a fost, au fost copilării... jucam ”lapte gros”. Mă gândesc acuma cu groază cum puteam să ne sărim în spatele altuia. Jucam capace. Strada unde am copilărit până când m-am mutat cu părinții în 7 noiembrie, în Piața Domenii, dădea către Cișmigiu.

Și am prins o perioadă când era un pic mai deschisă România, când se mai importa și bere, bere din RDG, bere din Cehia, Cehoslovacia, cum era pe vremea aia și știu că mergeam și luam capace de bere, le băteam cu ciocanul, le îndreptam, și după aia le puneam așa într-o grămadă, dădeam cu lanțul de chei, care dădea mai aproape și dădeam după aia cu o cheie și când le puneai pe partea cu stema, erau capacele tale, asta era genial...

Realizator: ... joaca preferată

Mircea Geoană: Pfoai ce jucam capace. Fotbal, scoteam capacul de la gaze pe stradă, aici era trotuarul, aici era capacul de gaze, îl scoteam, îl puneam puțin deasupra, şi aia era poarta, deci o copilărie simplă, fericită, frumoasă.

Realizator: O copilărie simplă și fericită, cum ziceți dumneavoastră, duce automat către o viață încumunată de succes? Este baza pentru adultul care urmează să devină?

Mircea Geoană: Nu pot să mă judec, e greu să te judeci pe tine, dar acuma, știind un pic cam ce înseamnă anii preșcolari şi practic, din ziua în care se naște un copil, că anii cei mai importanți sunt anii înainte să începi educația formală, înainte de grădiniță. Aceia sunt anii când se formează centrii cognitivi în care motricitatea și emoția se coordonează. De-asta joaca este foarte importantă pentru copii.

Realizator: Boacăne făceați?

Mircea Geoană: Făceam și boacăne și tata era militar și Dumnezeu să îi ierte pe amândoi, au fost oameni extraordinari dar mă mai... Și cel mai greu era când îmi dădea cu cureaua de la porthart, era mai subțirică, că cei care sunt militari, ofițeri, știu chestia asta, aia durea și mai tare, când dădea cu ailaltă mai lată, era mai ok, făceam și prostii.

Realizator: Copil singur la părinți?

Mircea Geoană: Singur la părinți și tot timpul am regretat că n-am avut fraţi şi surori. Tata, care era în armată, mi-a spus, cred că ăsta e și adevărul, și mama a confirmat, deci 2 martori oculari că n-au făcut, nu mi-au făcut fraţi şi surori pentru că le-a fost frică de războiul nuclear, a fost criza rachetelor din Cuba, acum am vorbit din nou de criza rachetelor din Cuba și mi-a spus: ce rost are să mai faci un copil, că oricum începe catastrofa nucleară. Deci să spun erau speriați de bombe. Figurativ, asta s-a întâmplat.

Realizator: V-ar fi plăcut să împărțiți totul cu cineva?

Mircea Geoană: Da, mi-ar fi plăcut la nebunie. Da, am rămas cu un regret da, aş fi vrut să fim mai mulţi. (...)

Realizator: Cum vă spuneau acasă?

Mircea Geoană: Bunicii îmi spuneau Mircică, tata îmi spunea Mircea mai apăsat. Mircea, Mirciulică...

Realizator: Porecle aveați în școală? În școală, în liceu.

Mircea Geoană: Am avut o perioadă când eram un pic mai plinuț, vreo 2 ani de zile am fost mai plinuț, până m-am apucat de sport, după aia am făcut sport ca nebunul toată viața - și acum fac sport mult - și spuneau ceva, "dolofanul", îmi aduc aminte că îmi spuneau într-un fel. Mă cam enerva treaba asta. Dar la 14 ani de zile eram mai înalt decât sunt acum, pentru că acum m-am mai lăsat un pic. (...)

Realizator: Ce a dus la schimbarea asta, de ce vă propuneți să fiți mai zâmbitor?

Mircea Geoană: Probabil că îți dai seama că viața e totuși scurtă și că trebuie să te bucuri de ea, dar este și o idee... Cred că și noi de multe ori ne inducem, din grijile de zi cu zi sau din problemele pe care le avem cu toții, o stare de spirit oarecum negativă. Şi îmi dau seama că, de fapt, tu poți într-un fel să-ți impui psihologic, să spui, dar ştii, până la urmă suntem totuși.. fac lucruri interesante, am o familie minunată, am șanse să fiu cu tine în emisiune.

Nu glumesc. Şi cu colegii de aici, le mulțumesc că sunt în jurul nostru, și cu Adi. Mi-a dat Dumnezeu niște lucruri excepțional de interesante. Cred că sunt puțini români care să fi avut, cu tot rollercoaster-ul vieții mele, atât de multe șanse să fac lucruri deosebite. Am vreun motiv să fiu îmbufnat și posomorât și pesimist sau cinic? Nu.

Realizator: Vă întreb eu. Aveţi?

Mircea Geoană: Poate că am, dar nu contează. Trebuie să vezi partea plină a paharului. Asta e lecția mea pentru cei mai tineri. Tot timpul este ceva pozitiv în viață, tot timpul este o umbră de speranță, tot timpul te poți agăța de ceva. Și chiar dacă e greu și de multe ori este greu, trebuie să ai puterea să te ridici, să mergi mai departe. Altfel, ne predăm înainte să ne luptăm şi asta nu e frumos.

Realizator: Ce vă emoționează foarte tare? Când ați plâns ultima dată?

Mircea Geoană: Am plâns un pic la Avatar.

Realizator: Nu l-am văzut, nu mă pot pronunţa!

Mircea Geoană: Când a murit copilul, când a murit băiețelul la sfârșit. Nu vreau să...

Realizator: Nu spoiler!

Mircea Geoană: Nu, nu, că filmu-i frumos și lung. Adică uneori, cum să spun, trebuie să-ți permiţi să fii mai sentimental. Adică, eu fac o meserie destul de dură, politica-i dură, ce fac la NATO e foarte dur. Dar uneori trebuie să-ți permiți să fii și vulnerabil că nu se întâmplă nimic.

Realizator: Şi să îți permiți să te arăți așa, pentru că...

Mircea Geoană: Te și arăți. Mai îmi șterg o lacrimă când închid telefonul cu Ana că mă roade distanța asta și dorul de ea, incredibil de mult și mai...

Realizator: Ana vă lipsește cel mai tare!

Mircea Geoană: Enorm de mult îmi lipsește, dar pe de altă parte sunt fericit pentru fericirea ei și Garret, soțul ei, este un băiat extraordinar, o iubește ca pe ochii din cap și dacă este bine ce pot să-i spun! Decât că o iubesc foarte mult și pe ea și pe Alex și, dacă acolo devin sentimental, la copii devin sentimental.

Realizator: Cea mai mare realizare din viața dumneavoastră?

Mircea Geoană: Copiii şi cred că un nume bun. Tata mi-a spus chiar înainte să se prăpădească. Era anul în care candidam la preşedinţie, n-a ştiut ce se întâmplă - a murit în iunie şi alegerile au fost mai târziu. Și mi-a zis: băi, tată - că așa îmi spunea - băi, tată, în viață ai un singur lucru care contează: e numele pe care îl laşi. Ai grijă de numele tău! Şi sper să dea Dumnezeu să lăsăm în spate un nume bun și o reputație bună și pentru mine și pentru copii și pentru cât o mai fi neamul ăsta... Sper să facă ei nepoți ca să ducă neamul mai departe.

Realizator: Principala dumneavoastră trăsătură este?

Mircea Geoană: Cred că este tenacitatea.

Realizator: Şi defect?

Mircea Geoană: Tenacitatea.

Realizator: Ce v-ar face mai fericit decât sunteți astăzi?

Mircea Geoană: Of! M-ar face să fie copiii fericiți, să am nepoți, să avem nepoți. M-ar face enorm de fericit. Cred că aș merge în patru labe după ăia mici. I-aș lua la tenis, i-aş lua la sport, i-aș învăța tot ce știu eu mai frumos. Mi-ar place să văd și România mai bine. Mi-ar place tare mult să văd asta. Apropo de brandul de țară, mi-ar place enorm de mult să-i văd pe români mai mândri de țara lor, mi-ar place la nebunie chestia asta. Dar cred că poți să fii fericit şi cu lucruri mici şi cu lucruri mari şi fericirea mea cea mai importantă e să fim sănătoşi şi să avem încredere.