Îi memorăm primele propoziții în școala primară, includem citate din ea în discursuri și, în general, tratăm Declarația de Independența americană ca pe o sursă familiară de metafore elocvente. Însă la momentul publicării ei, în 1776, Declarația era un document radical - al cărui limbaj avea să inspire alte documente radicale.

În 1789 revoluționarii francezi au publicat Declarația Drepturilor Omului, care proclama că „oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi”. În 1804 liderii revoluției sclavilor din Haiti au proclamat Declarația de Independență haitiană prin care jurau că „în cele din urmă trebuie să trăim independent sau să murim”, scrie theatlantic.com.

Revoluția Americană a inspirat nenumărați revoluționari democratici și anti-colonialiști. Simon Bolívar, rămas în memorie drept Eliberatorul în jumătate de duzină de țări sud-americane, a vizitat în 1807 Washington, New York, Boston și Charleston, iar ulterior și-a amintit că „în cursul scurtei mele vizite în Statele Unite am văzut cu proprii mei ochi, pentru prima dată în viața mea, libertatea rațională”.

Vizitele în SUA i-au inspirat pe liderii unor mișcări de independență din Africa și Asia - și încă îi mai inspiră. Activiști democratici din Myanmar și Venezuela până în Zimbabwe și Cambodgia locuiesc chiar și azi în SUA și studiază în instituții americane. După cum scriam pe 6 ianuarie 2020: „arma cea mai importantă pe care SUA au mânuit-o vreodată - în apărarea democrației, în apărarea libertății politice, în apărarea drepturilor universale, în apărarea statului de drept - a fost de departe puterea exemplului.

În cele din urmă nu vorbele noastre, nu cântecele noastre, nu diplomația noastră și nici măcar banii noștri ori puterea noastră militară nu au fost cele care au contat. Au fost mai degrabă realizările noastre: două secole și jumătate de transferuri pașnice ale puterii, expansiunea lentă dar masivă a francizei noastre și tradiția persistentă, aparent solidă, a dezbaterii civilizate”.

Revoltă în Brazilia

Acea tradiție a fost ruptă nu numai de către administrația Trump, dar și de aplaudacii din jurul lui Donald Trump care începuseră să viseze la un alt tip de influență americană. Nu democratică, ci autocratică. Nu în favoarea constituției și a statului de drept, ci a insurecției și haosului. Nu prin declarații de independență, ci prin campanii provocatoare pe rețelele sociale. Multe dintre realizările concrete ale acestor aplaudaci au fost neglijabile, ori mai degrabă exagerate în vederea atragerii de fonduri. Steve Bannon, de exemplu, dădea la un moment dat de înțeles că deține influență în Spania, dar membri autentici ai extremei drepte spaniole au râs la auzul ideii când i-am întrebat personal, în 2019.

Tentativa lui Bannon de a înființa un soi de universitate alternativă de extrema dreaptă în Italia s-a încheiat cu un eșec. La conferințele lor, pe platformele lor de pe rețelele sociale și pe nenumăratele lor canale de YouTube liderii curentului care ar putea fi numit Internaționala Autocratică încearcă frecvent să se recomande drept inamici ai comunismului - însă cei care luptă efectiv cu comunismul, cum ar fi în China ori Cuba, se țin la distanță de ei.

Internaționala Autocratică a obținut în sfârșit un „succes” în Brazilia. Deși instituțiile publice din capitala țării au mai fost atacate, cel mai recent în 2013, evenimentele de azi din Brasília au avut unele elemente noi. Remarcabil e că unii dintre protestatarii care au ocupat Congresul brazilian, palatul prezidențial și curtea supremă, au bătut polițiști și au spart cordoane de securitate aveau pancarte în limba engleză, ca și cum s-ar fi adresat simpatizanților și omologilor provocatori din SUA. Sintagmele „#BrazilianSpring” și „#BrazilWasStolen” [„Primăvara braziliană”, respectiv „Brazilia a fost furată”] s-au răspândit pe rețelele sociale braziliene, tot în engleză, ca și cum le-ar fi promovat niște firme americane de comunicare.

Există legături evidente - unele prin intermediul unor organizații radicale catolice - între grupările de extrema dreaptă din America Latină, Europa și SUA. Nu cu mult timp în urmă membri ai unor astfel de mișcări, între care și fiul lui Bolsonaro, Eduardo, s-au întâlnit la o ediție specială din Mexico City a Conferinței Acțiunii Politice Conservatoare.

Suspectez totuși că influența reală a experienței americane asupra Braziliei derivă nu de la unii precum Bannon, fostul consilier al lui Trump Jason Miller sau oricare alt personaj minor care a promovat cu entuziasm sau poate chiar pentru profit campania „#StoptheSteal” [slogan pro-Trump reclamând măsluirea alegerilor - n.trad.] în Brazilia, ci de la puterea exemplului, la fel ca în secolul 18.

Remarcați aici tiparul: după ce a pierdut alegerile în noiembrie fostul președinte Jair Bolsonaro a refuzat să participe la învestirea succesorului său. În schimb s-a dus (culmea!) în Florida. El și simpatizanții săi au intentat procese pe baza unor reclamații închipuite. Au ales data de 8 ianuarie, la aproape exact doi ani de la asaltul asupra capitalei americane, pentru a-și pune în practică atacul. Altfel, o opțiune stranie, dat fiind că actualul președinte Luiz Inácio Lula da Silva a fost deja învestit și atacul haotic asupra Congresului nu-l va împiedica să-și exercite atribuțiile. Revolta de astăzi are o oarecare logică dacă intenția a fost să se creeze un ecou vizual al celor întâmplate la Washington.

Dar puterea exemplului funcționează și în alte feluri. Dacă americanii vor să ajute Brazilia să-și apere democrația și să evite o afundare în haos, dacă vrem să evităm proliferarea mișcărilor de tip #StoptheSteal și în alte democrații, atunci calea de urmat e limpede. Trebuie să dovedim clar atât că aceste mișcări vor eșua - în definitiv cea americană a eșuat deja -, dar și că instigatorii lor, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, vor plăti un preț piperat pentru acel eșec. Iar Comitetul 6 Ianuarie tocmai i-a făcut o recomandare clară Departamentului Justiției: inculparea lui Trump. Evenimentele de azi din Brasília ar trebui să ne amintească faptul că răspunsul Departamentului la această solicitare va avea o influență politică nu numai în SUA, ci și în restul lumii.

Ar trebui să ne pregătim de asemenea să ajutăm guvernul brazilian în încercarea lui de a face dreptate. Ar trebui să-l ajutăm să cerceteze legăturile financiare, relațiile politice și alte conexiuni între insurgenții americani și cei brazilieni, inclusiv legăturile dintre Trump și Bolsonaro, dacă sunt relevante. Ar trebui s-o facem nu doar spre beneficiul Braziliei, ci și al nostru. Revoluțiile democratice sunt de multă vreme contagioase. Acum știm că și cele anti-democratice pot fi. (Rador)