Candidata-președinte al Fratelli d'Italia, formațiune post-fascistă, vrea să facă parte din comunitatea de la Bruxelles, fără a-și nega valorile.

În mai puțin de un an, primele trei economii ale Uniunii Europene au schimbat șefii de stat sau de guvern. În decembrie 2021, germanii l-au ales pe Olaf Scholz în funcția de cancelar. În aprilie, francezii l-au readus pe Emmanuel Macron la Elysée, iar pe 25 septembrie va veni rândul italienilor să aleagă Parlamentul care îl va numi pe succesorul lui Mario Draghi, scrie Le Monde.

Între războiul din Ucraina, creșterea prețurilor la energie și recesiunea care se profilează, europenii s-ar fi descurcat foarte bine fără plecarea fostului bancher central Mario Draghi din fruntea executivului italian și fără aceste alegeri cu risc ridicat, care deschid o nouă perioadă de incertitudini.

Dacă Giorgia Meloni va fi viitorul premier, după cum prevăd majoritatea sondajelor, „va fi prima dată când extrema dreaptă se va afla în fruntea unei ţări fondatoare a Uniunii Europene”, observă europarlamentarul liberal (de la Renew) Sandro Gozi. „Avem de înfruntat un război, o criză energetică, o criză alimentară globală, o criză economică care se profilează. Un post-fascist în fruntea guvernului italian va fi încă un element în această cascadă a crizelor monstruoase”, mărturisește un înalt oficial european.

În această vară, instituțiile europene, precum și capitalele statelor membre au urmărit cu cea mai mare atenție căderea guvernului Draghi și debutul campaniei președintei Fratelli d'Italia (post-fascistă), care, aliată cu Liga lui Matteo Salvini (extrema dreapta) și cu Forza Italia (dreapta), a lui Silvio Berlusconi, ar putea foarte bine să obțină o majoritate clară în seara zilei de 25 septembrie. Întrebarea de pe buzele tuturor este: ar trebui să ne pregătim pentru un neîncetat dezechilibru de forțe care, mai devreme sau mai târziu, va amenința coeziunea UE, sau va fi posibilă o colaborare constructivă cu viitorul guvern italian?

„Anti-Bruxelles, dar nu anti-europeni”

Cu câteva zile înainte de alegeri, al doilea scenariu pare a fi cel mai probabil, chiar dacă nimic nu este exclus. Giorgia Meloni, știind că se află în poziția de favorită, a făcut un efort serios în fața comunității de afaceri și a partenerilor internaționali ai Italiei, pentru a-i liniști. Și-a moderat criticile față de executivul de la Bruxelles și pare mult mai puțin agresivă decât Salvini. În ceea ce privește Rusia, ea s-a dovedit a fi mai fidelă liniei guvernamentale decât mulți dintre susținătorii lui Draghi și continuă să își declare angajamentele pro-atlantism. „Va fi un guvern anti-Bruxelles, dar nu anti-european”, rezumă Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques Delors, care subliniază că euroscepticismul nu mai este la fel de popular în opinia publică italiană ca acum câțiva ani.

Și în problemele economice, pragmatismul ar trebui să prevaleze, speră europenii. Din acest punct de vedere, „Italia lui Meloni nu ar trebui să fie foarte diferită de cea a lui Draghi. Fratelli d'Italia se pronunță în favoarea unor politici care să susțină investițiile și să modernizeze economia”, apreciază Sandro Gozi.

Candidata de dreapta a anunțat deja că dorește să renegocieze o parte din condițiile care însoțesc ajutorul acordat Romei (68,9 miliarde de euro în ajutoare și 122,6 miliarde de euro în împrumuturi cu dobânzi subvenționate), inclusiv beneficiile acordate în cadrul planului european de redresare de 750 de miliarde de euro, deși marja acestuia de negociere este îngustă. Nimeni nu se așteaptă să o vadă demontând reformele puse în aplicare de Mario Draghi, în special pe cea a justiției, cerută de ani de zile de autoritățile europene.

Dacă Italia s-ar abate de la această foaie de parcurs, pe de altă parte, ar putea apărea rapid tensiuni puternice. Banii promiși statelor membre în cadrul planului de redresare sunt plătiți în rate, atunci când obiectivele negociate anterior sunt atinse. Până în prezent, Roma a primit 36 ​​de miliarde de euro sub formă de granturi și 10 miliarde de euro în împrumuturi. Peste 140 de miliarde de euro nu au ajuns încă. „Vor fi negocieri, va primi ceva simbolic la solicitările de modificare, dar nu se va schimba mare lucru”, vrea să creadă un diplomat. În ceea ce privește pactul de stabilitate, nimeni nu se așteaptă ca Giorgia Meloni să se îndepărteze semnificativ de pozițiile predecesorului său, care a susținut și o redefinire a regulilor.

Datoria Italiei a crescut la mai mult de 150% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că viitorul premier nu are niciun interes să strice relațiile cu Bruxelles-ul, altfel s-ar asuma riscul ca ratele dobânzilor la obligațiunile de stat italiene să zboare și zona euro să fie din nou amenințată cu fragmentarea. „Meloni este pragmatică, va ține un dublu discurs: cooperantă la Bruxelles, naționalistă la Roma”, prezice domnul Gozi.

Relaţii mai complicate cu Franţa

Pe de altă parte, apreciază un diplomat, „va căuta repere ideologice și se va găsi de partea valorilor, a tot ceea ce caracterizează democrațiile liberale”. Cu privire la statul de drept, libertăți fundamentale, avort, drepturile LGBT, egalitatea de gen sau chiar migrația, Roma va fi, fără îndoială, mai apropiată de pozițiile Ungariei sau Poloniei. Așa cum va fi și în problemele instituționale, care deja îi divid pe cei douăzeci și șapte.

În timp ce europenii au început să reflecteze asupra guvernanței instituțiilor și în special asupra chestiunii revenirii la votul unanim în anumite domenii, precum politica externă sau fiscalitatea, Meloni „se va opune oricărui lucru care construiește o dimensiune politică la nivel supranațional”, avertizează domnul Gozi.

Un alt domeniu pe care s-ar putea referi confruntarea este cel al relaţiilor cu Franţa. Acest subiect este în mod tradițional un marcator puternic al dreptei radicale italiene. Arătând bine de când Mario Draghi a preluat mandatul în februarie 2021 și semnarea Tratatului Quirinal nouă luni mai târziu, relațiile bilaterale arată mult mai puțin idilice cu un posibil guvern condus de Fratelli d'Italia la Roma. Acest lucru ar putea împiedica în special cele două țări latine, ale căror interese comune nu lipsesc, să cântărească împreună pentru a contrabalansa influența țărilor din nordul Europei.

Pe măsură ce se apropie alegerile europene din 2024, alegerea Giorgiei Meloni îngrijorează și marile partide din Parlamentul European. Italianca prezidează Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), care îi reunește pe suveraniști și pe radicali de dreapta, și va dori să "concentreze o schimbare europeană la nivel ideologic", după cum spune un diplomat. De luni de zile, partidul Fidesz al lui Viktor Orban, partidul Lege și Justiție din Polonia, Liga lui Matteo Salvini, dar și Adunarea Națională al lui Marine Le Pen și Fratelli d'Italia încearcă să ajungă la un acord pentru a-și regrupa forțele în Parlamentul European. Încă nu au reușit, dar Giorgia Meloni poate fi în curând în situația de a schimba această stare de lucruri. (Autori: Virginie Malingre și Jérôme Gautheret; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR)