Ascultați cu atenție discursurile lui Vladimir Putin, cuvintele lui Joe Biden sau alocuţiunile lui Xi Jinping și nu vor rămâne îndoieli cu privire la faptul că lumea a intrat într-o eră a redefinirii influențelor, fosta superputere învinsă dorind să-şi arate forţa, superputerea învingătoare în războiului rece apărându-și cu încrâncenare supremația actuală, iar viitoarea superputere își afirmă noua relevanță, păstrând încă anumite precauții sub masca responsabilităţii.

În jurul acestei competiții, care presupune conflictul din Ucraina și tensiunea înnoită din Taiwan, dar și, mai discret, sancțiuni economice, boicoturi tehnologice, războaie tarifare, dispute privind resursele energetice și chiar o competiție între valute, restul țărilor încearcă să fie cu aliatul lor tradițional sau, cel puțin, să nu se angajeze prea mult față de nimeni, Japonia și India fiind exemple bune ale ambelor situații, la fel ca și Europa de Occidentală și Brazilia (este interesant de văzut cum politica externă a lui Bolsonaro și Lula da Silva au multe în comun, în numele unor astfel de interese naționale).

Fosta superputere, actuala superputere, viitoarea superputere? Este ușor să te uiţi în istoria recentă, mai ales după cel de-al doilea război mondial, și să găseşti baze pentru această clasificare, dar realitatea poate fi mult mai complexă, mai ales în cazul în care confruntarea nu este globală, ci localizată, necesitând mai puține mijloace.

Să vedem cum se ierarhizează între ele Rusia lui Putin, America lui Biden și China a lui Xi:

Teritoriu: 1 Rusia, 2 China, 3 SUA;

Populație: 1 China, 2 SUA, 3 Rusia;

PIB: 1 SUA, 2 China, 3 Rusia;

PIB pe cap de locuitor: 1 SUA, 2 Rusia, 3 China;

Bugetul militar: 1 SUA, 2 China, 3 Rusia;

Focoase nucleare: 1 Rusia, 2 SUA, 3 China;

Rezerve de petrol: 1 Rusia, 2 SUA, 3 China;

Rezerve de gaze: 1 Rusia, 2 SUA, 3 China;

Companii care figurează în Forbes 500: 1 China, 2 SUA, 3 Rusia;

Universități în Topul-100 al clasamentului Shanghai: 1 SUA, 2 China, 3 Rusia;

Brevete științifice globale: 1 China, 2 SUA, 3 Rusia.

Și să ne oprim aici, arătând câteva dintre punctele forte și dintre slăbiciunile relative ale celor trei mari.

Această competiție vine din urmă. Barack Obama și Donald Trump identificaseră deja China drept principalul lor rival, ceea ce Biden a confirmat. Putin, care i-a succedat lui Boris Elțin, și-a petrecut ultimele două decenii încercând să redobândească pentru Rusia o parte din influența defunctei URSS, iar acum se confruntă cu America. Iar Xi, care va fi confirmat pentru un al treilea mandat ca secretar general al PC Chinez și ca președinte, a pregătit în ultimii ani depășirea probabilă a PIB-ului chinez față de cel al Statelor Unite, pandemia venind să complice procesul. Însă totul a fost accelerat foarte mult de invadarea Ucrainei din luna februarie, așa că se știe când a început actualul moment critic, dar nu se știe când, nici cum se va termina.

Nu este un joc. Și dacă ar fi, nu ar avea reguli clare. Toată lumea vrea să fie învingătoare - merge aproape orice - și de aici pericolul unei escaladări incontrolabile, astăzi mai probabil între ruși și americani, notează dn.pt.

Traducerea Rador