Luna trecută, când președintele rus Vladimir Putin a fost întrebat dacă Rusia își folosește resursele energetice ca armă politică, acesta a declarat: „ Este o prostie și o blasfemie motivată politic”, a spus el la o conferință de energie la Moscova din 13 octombrie.

Jocul făcut de Gazprom

Două săptămâni mai târziu, șeful Departamentului de Politică Externă al Uniunii Europene a vorbit despre amenințarea Rusiei de a reduce aprovizionarea cu gaze către Moldova, fiind o decizie care a determinat declararea stării de urgență de către președintele Maia Sandu.

În condițiile în care prețurile gazelor naturale ating niveluri record, situația actuală este alimentată de îndoieli cu privire la politicile energetice și de suspiciuni cu privire la intențiile celui mai mare furnizor de gaze de pe continent.

O companie cotată la bursă, în valoare de 120 de miliarde de dolari, în care guvernul rus deține un pachet de control, caută să maximizeze profiturile prin exporturi. Cu toate acestea, având în vedere că prețurile au crescut, compania Gazprom a optat să nu satisfacă cererea crescută din partea consumatorilor europeni, ceva despre care unii parlamentari europeni au afirmat că este o manipulare a pieței.

Pentru Gazprom, mai multe exporturi înseamnă mai multe conducte. Conducta Nord Stream 2 așteaptă certificarea finală din partea autorităților de reglementare germane, care spun că procesul ar putea fi finalizat până anul viitor. Oficialii ruși, printre care și viceprim-ministrul Aleksandr Novak și purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, au legat aprobarea rapidă a conductei de stabilizarea piețelor europene.

Rusia vrea ca Uniunea Europeană să își schimbe politica

Cu câteva zile înainte de discursul lui Putin la Moscova, trimisul Rusiei în Uniunea Europeană a sugerat că politicile europene au fost de vină, lucru pe care și Putin l-a susținut ulterior. „Miezul problemei este doar o chestiune de frazeologie”, a spus Vladimir Cijov. „Schimbați adversarul în partener și lucrurile se vor rezolva mai ușor. Când UE va găsi suficientă voință politică pentru a face acest lucru, ei vor știi unde să ne găsească.”

La doar cinci zile după discursul lui Putin, pe 18 octombrie, analiștii de piață și comercianții urmăreau un termen limită de tranzacționare, fiind momentul în care companiile își încheie contractele de transport pentru luna următoare. Având capacitatea disponibilă pe ruta principală a conductei pentru gazul rusesc, ar fi ușor să fie utilizată rețeaua existentă, iar Moscova să răspundă cererii în creștere și să facă un profit bun.

În timpul verii, analiștii avertizaseră că iarna în Europa ar putea fi tulbure și că prețurile la electricitate vor crește, la fel cum se va întâmpla și în cazul creșterii prețurilor la gaze. Printre explicațiile pentru lipsa de interes a Gazprom a fost nevoie ca unitățile de depozitare ale Rusiei să fie completate. Odată ce acest lucru a fost finalizat, Gazprom și-a putut crește livrările către Europa, unde volumele de gaz stocate erau neobișnuit de scăzute.

Într-o întâlnire din 28 octombrie cu CEO-ul Gazprom, Aleksei Miller, Putin i-a îndrumat să furnizeze gaz Austriei și Germaniei după 8 noiembrie. Până ziua următoare, prețurile au scăzut cu aproape 29% pe un centru de tranzacționare european. Statele Unite nu și-au expus punctul de vedere în ceea ce privește problema dependenței Europei față de gazul rusesc și nici asupra pericolelor potențiale ale unei alte conducte la Marea Baltică.

O decizie geopolitică

Cu toate acestea, administrația Biden, la începutul acestui an, a optat să nu blocheze construcția finală a conductei aproape complete, din cauza protestelor parlamentarilor republicani din Congres. Folosirea energiei ca armă „este unul dintre acele lucruri pe care le recunoști atunci când le vezi”, a declarat Amos Hochstein, cel mai înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA.

„Cred că ne apropiem de această linie. Dacă Rusia are gaze de furnizat și alege să nu o facă și o va face doar dacă Europa acceptă alte cereri din partea Rusiei, atunci va fi greu de argumentat că nu este așa”, a spus el.

Ucraina, care plătește taxe de sute de milioane de dolari la gazul rusesc, către Europa care tranzitează conductele, s-a opus deciziei SUA. „Întotdeauna am știut că decizia Gazprom de a nu transporta gaz prin Ucraina a fost în esență geopolitică. Iar acum avem și dovezi”, a declarat Serhiy Makohon, șeful Sistemului de Transport al Gazelor din Ucraina.

Pentru sceptici, intențiile Rusiei se pot observa și în istorie. Moscova a oprit de două ori aprovizionarea cu gaz către Ucraina în anii 2000. Oprirea care a avut loc în ianuarie, s-a răspândit în Europa, provocând penurie și ducând la lipsa căldurii în apartamentele oamenilor din unele țări.

Moldova atacată direct

La o zi după întâlnirea lui Putin cu Miller, un alt eveniment a atras atenția analiștilor: tranzitul gazului care venea spre Germania prin conductele din Polonia a fost inversat, ajungând în est. Nu a existat o explicație oficială pentru inversarea conductei Yamal-Europa, iar Gazprom a emis o declarație în care spune că încă își îndeplinește obligațiile contractuale.

„Gazprom a transmis constant semnale pentru a agita piețele de gaze și nu pentru a atenua criza”, a declarat Leslie Palti-Guzman, președintele companiei de consultanță energetică Gas Vista LLC. Pe lângă presiunea asupra autorităților germane de reglementare pentru a accelera certificarea Nord Stream 2, Rusia ar putea încerca să submineze atractivitatea transporturilor de gaze naturale lichefiate din SUA către Europa și să pună presiune pe clienții europeni să semneze contracte pe termen mai lung.

Cu un nou guvern care susține apropierea față de Uniunea Europeană, Moldova se luptă cu încheierea unui contract cu Gazprom. Compania a cerut tarife mult mai mari, iar în momentul în care Moldova a refuzat, Gazprom a redus livrările cu o treime. Acest lucru a determinat-o pe Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, să declare stare de urgență.

Pe 28 octombrie, după o întâlnire de la Bruxelles cu prim-ministrul Republicii Moldova, șeful Departamentului de Politică Externă, Josep Borrell, a acuzat Gazprom că folosește „presiunea politică” în schimbul prețurilor mai mici la gaze. Între timp, compania rusă a negat că politica a jucat vreun rol în astfel de discuții, spunând că acestea s-au desfășurat „exclusiv în condiții comerciale”.

O zi mai târziu, guvernul a fost de acord cu un nou contract pe cinci ani, cu prețuri mult mai mari. Marzec-Manser, analist, a spus că deși Moscova a fost clară în dezaprobarea față de aspirațiile Uniunii Europene, vechiul contract al Republicii Moldova nu a fost conform cu standardele UE.