Codul de bare, strămoșul codului pe care vi-l cere astăzi chelnerul la intrarea în restaurant, împlinește astăzi 69 de ani.

Inventat și patentat pe 7 octombrie 1952, pe numele inginerilor Bernard Silver și Norman Woodland, codul inițial a trecut prin multe schimbări majore, dar ideea lui de bază a rămas: un mesaj imposibil de descifrat cu ochiul liber care conține toate informațiile pe care le vrei despre un produs.

Ideea inițială i-a venit unui vânzător de produse alimentare care a discutat cu decanul Facultății de Inginerie a Universității Drexel și i-a cerut un simbol pe care să îl pună pe marfă și el să conțină toate informațiile despre produs, lot, dată de fabricație, de expirare.

Silver a auzit discuția, a auzit și cum decanul a refuzat oferta și l-a abordat pe comerciant, spunând că poate încerca el să rezolve problema.

A discutat cu Woodland, cei doi fiind prieteni și colegi de facultate, la Drexel, normal. Ei terminaseră școala în 1947, discuția avea loc în 1948, dar problema avea să se rezolve abia în 1949, când Woodland, devenit bogat după o speculație la bursă, stătea pe plajă și desena în nisip mesaje în Codul Morse.

Atunci i-a venit ideea că punctele și liniuțele pot fi citite electronic, așa cum sunt transmise de telegraf.

Din acel moment, invenția a intrat pe linie dreaptă. Pe 20 octombrie 1949 se depune cererea de patentă, atât pentru codul dreptunghiular, cât și pentru cel circular, dar și pentru un aparat de citire. Pe 7 octombrie 1952, este emisă patenta, valabilă până în 1969.

În 1969 este refăcută, tot de Woodland, sub numele de Universal Product Code, pentru un consorțiu de producători și comercianți. Woodland lucra la IBM, dar acest proiect l-a dezvoltat în afara companiei.

Până la expirare, patenta a trecut prin mai multe mâini, prima vânzare fiind făcută în 1952, pentru 15.000 de dolari, către PHILCO. A ajuns apoi la RCA și, în final, la Asociația Națională a Lanțurilor Alimentare.