Am mai scris pe acest subiect care nu contenește să mă uluiască: propaganda pro-rusă făcută din prostie crasă, cel mai probabil, exact de jurnaliști și analiști care se încordează să realizeze contrariul.

Tot am spus, nu există acuzație mai gravă, venită din partea deontologilor, a tefeliștilor, a politicilor corecți, a neo-marxiștilor, a edecilor consacrați de slujirea Grupării de Criminalitate Organizată Coldea-Kovesi, a plutonierilor de presă în general, decât aceea că ești vândut rușilor, intereselor lor.

Am arătat în mai multe rânduri că nu se poate mai poate exprima nicio opinie în afara Liniei, de către vreun politician, de vreun jurnalist, sau de oricine altcineva expune public ceva, care să nu fie sancționată de deontologi cu acuzația că autorul „face jocurile Moscovei”, „exprimă părerea lui Putin”, „este pe lina trasată de Kremlin”.

Am dat și exemple elocvente: Dacă ești un ortodox fervent, care respectă rânduiala, clar, o arzi cu Patriarhul Kiril al Moscovei, dacă vorbești despre familie ca despre celula socială vitală, ești pe ștatul de plată al FSB, fostul KGB, dacă ești de părere că România are parte de un tratament de mâna a țî-șpea în colhozul UE, ești blat direct cu Vladimir Putin, iar dacă ai vreo idee critică cu privire la comportamentul de vicerege al vreunui ambasador american, ești o spurcăciune dughinistă și tot așa.

În ochii deontologilor ăstora, tot ceea nu este pe Linia pe care ei și-o iau de la de la vectorii Statului Paralel, de la grupări din serviciile de informații, tot ceea ce nu este alimentat de la prizele soroșiste, de la cele de fonduri europene, sau direct de la cele ale unor guverne străine, este câh, este rusesc. Efectul a devenit unul invers scopurilor urmărite: ei înșiși, deontologii ăștia, au devenit exact ceea ce cred că ar combate, adică sunt niște propagandiști ai rușilor, cu motoarele turate în plin. Le-am scos din ranița de presă, la vremea când s-au petrecut, toate evenimentele majore pe care le-au pus pe seama rușilor, transformând astfel Kremlinul într-o super-putere planetară, iar pe Putin într-un James Bond cu puteri de Superman.

A câștigat Donald Trump alegerile în SUA? Da, dar le-a câștigat pentru că așa au vrut rușii, ei l-au făcut președinte, ne-au explicat deontologii, și nu doar cei de la noi, că nu doar noi avem mulți proști. A ieșit Marea Britanie din Uniunea Europeană? Da, a ieșit, dar doar pentru că așa au manevrat rușii, altfel nu ieșeau, ne-au explicat aceiași clar-vizionari. Îl apucă îndreptatul de coloană vertebrală pe vreun lider european și zice ceva pe dos față de ceea ce zic înalții funcționari ai nimănui de la Bruxelles, gata, deontologii de pe toate meridianele continentului, cu ai noștri pe coadă, l-au lipit în clasorul cu nămiții lui Putin și tot așa.

Practic, nu se mai întâmplă nimic pe nicăieri, decât dacă este gândit și pus în operă de ruși. Au mers chiar mai departe, în zona ridicolului, acolo unde orice opinie măruntă, despre chestiuni derizorii, să fie zelos dar deontologic catalogată a fi o expresie a gândirii moscovite.

Ce ne transmit astfel deontologii de ani buni? Că rușii sunt geniile planetei. Păi, dacă pun președinți în SUA, dacă bagă și scot state de talia Marii Britanii din UE, dacă determină curente de gândire până și în chestii banale, de doi lei, dacă fac și desfac ce vor, pe unde vor și când vor, ce altceva sunt arătați a fi decât niște dumnezei?

Nu aș fi trecut în revistă subiectul, dacă nu aș fi observat o nouă apucătură a acelorași deontologi, care mușcă mai nou cu tot cu mal aceeași nadă, aceea prin care preiau și duc mai departe exact ceea ce convine adevăratei propagande ruse, căci așa ceva chiar există și este diabolic de eficientă.

Primul caz, tratat deja de mine, în rubrica „Păcăliciul zilei”, pe care o realizez la EvzTv, este cel al jurnalistului bielorus Roman Protasevici, opozantul lui Aleksandr Lukaşenko, dat jos dintr-o cursă aeriană a companiei Ryanair forțată să aterizeze la Minsk. Primul care a mușcat, istoricul Andrei Oișteanu, care le-a propus primarilor Nicușor Dan și Clotilde Armand „să schimbe numele străzii din Sectorul 1, pe care se află Ambasada Republicii Belarus. În loc de Str. Tuberozelor să se numească Str. Roman Protasevici. Toată corespondența ambasadei ar veni în și ar pleca din strada cu numele jurnalistului disident. De asemenea, diplomații ar avea numele lui Roman Protasevici imprimat pe cărțile lor de vizită.”

Clodilde Armand, primarul Sectorului 1 a prins pasa și i-a răspuns lui Oișteanu, că va iniția procesul de schimbare a numelui străzii: „În acest sens, voi înainta către Primăria Capitalei următoarea propunere: strada Tuberozelor din Sectorul 1 să se numească Str. Roman Protasevici - numele jurnalistului disident. Trăim într-un stat european și acest act de terorism al președintelui Aleksandr Lukașenko de a deturna un zbor comercial între două state membre UE & NATO nu poate rămâne nepedepsit.”

Ocupat cu altele, sau poate bine sfătuit, pus în gardă cu privire la faptul că i s-a propus o tâmpenie, Nicușor Dan s-a făcut că plouă. De ce, tâmpenie? În primul rând, dacă numele străzii s-ar modifica, securiștilor ăia, de la ambasadă, li s-ar rupe în paișpe, la fel cum li s-ar rupe și dacă strada s-ar numi „Maica Tereza”. Doar niște proști își pot imagina că ăia ar avea vreo apăsare, de parcă ar fi în consiliul director al unui colegiu de fete care ar fi botezat „Mariana Cur de Fier”, în memoria faimoasei curve din Galațiul epocii Ceaușescu.

Pe de altă parte, doar niște proști pot risca să boteze o stradă străzi cu numele unui personaj despre care, de fapt, nu știu nimic. Dacă se trezesc după ce fac modificarea, că personajul este vreun căpitan KGB care a executat de fapt o misiune sub acoperire? Schimbă la loc numele străzii, așa cum au făcut comuniștii, atunci când au aflat că Vasile Roaită, eroul de la Grivița Roșie, din 1933, nu a fost deloc erou, ci informatorul Siguranței?

Al doilea caz mi-a sărit în ochi zilele trecute, când librăria Humanitas-Kretzulescu a lansat cu surle și tobe cartea „Navalnîi. Un democrat împotriva autoritarismului”, scrisă de niște unii, un neamț și doi englezi, specializați în chestiuni rusești, și lansată de niște alții, niște români. Este foarte bine că se lansează cărți, este foarte bine că niște unii au scris despre Navalnîi. Dar de ce „Democrat”? Ce a făcut de este democrat?

Este democrat, pentru că a studiat în SUA, pentru că are un ong anti-corupție, pentru că a fost otrăvit cu „noviciok” - o otravă letală, cea mai letală din lume, dar care nu omoară pe nimeni, de care toate victimele „abia scapă” - sau pentru că stă nițel la închisoare, ca orice opozant care se respectă, într-un regim forte care se respectă și el? Închisoare de unde mai nou dă interviuri pentru New York Times.

Și dacă, precum anticorupta Natalia Morari - agent trecut în conservare din cauza compromiterii, care a realizat cel puțin o recrutare spectaculoasă la vârful Parlamentului European, pe care eu o cunosc în detalii și consecințe - se vădește mai încolo a fi fost doar un acoperit al serviciilor rusești, care nu-s atât de tâmpite încât să nu-și controleze opoziția, dar mai ales să nu-și confecționeze și legendeze cel mai important opozant?

Mor de râs, cu democrații ăștia și cu proștii lor, zișii deontologi, care nu au învățat niște chestii banale. Una ar fi cum să nu cauționezi pe nimeni la modul absolut, pentru că o eventuală surpriză te poate face să arăți ca ultima găină. A doua, să te întrebi care este minciuna, atunci când ți se bagă ostentativ ceva sub ochi și nas! Tot din cauze care țin de găini.

Nu în ultimul rând, mor de ciudă când mi-i imaginez pe specialiștii compartimentelor de propagandă și dezinformare ale serviciilor rusești cum își freacă palmele și zâmbesc satisfăcuți că i-au prostit pe proști încă o dată.