De 3 ani vocea lui Cristian Țopescu a tăcut. Nimeni nu a uitat stilul său unic de a comenta sportul

De 3 ani vocea lui Cristian Țopescu a tăcut. Nimeni nu a uitat stilul său unic de a comenta sportul

În urmă cu 3 ani, pe 15 mai, Cristian Țopescu s-a stins. Vocea lui caldă, inconfundabilă, era dublată de o cultură remarcabilă. A însoțit, cu comentariile sale savuroase, succesele echipelor românești de handbal, volei, fotbal, precum și salba de medalii a gimnastelor.

Cristian Țopescu este considerat cel mai bun comentator sportiv din toate timpurile, indiferent de competiție. Era o adevărată enciclopedie, cunoștea amănunte din viața sportivilor de top. El ne-a transmis emoțiile micuței gimnaste Nadia Comăneci când a primit primul 10 din istoria gimnasticii, din 1976, de la Montreal.

El ne-a povestit despre cum Ivan Patzaichin a vâslit și s-a calificat cu pagaia ruptă, în 1972, la Jocurile Olimpice de la Munchen. Cristian Țopescu a avut un stil unic, inconfundabil de a prezenta evenimentul sportiv. Crea emoție și sentimentul de mândrie că suntem români.

Este considerat vocea de aur a televiziunii publice.  A încântat milioane de români, fiind prezent la majoritatea succeselor românești obținute la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate și Cupe Europene.

A fost alături de echipa națională masculină de handbal a României, cvadruplă campioană mondială în acea vreme. A însoțit, cu comentariile sale savuroase, succesele echipelor românești de handbal, volei, fotbal, precum și salba de medalii a gimnastelor.

A fost alături de marile succese românești la kaiac-canoe și la alte discipline sportive, amprentând puternic școala românească de jurnalism sportiv.

Cristian Țopescu, cel mai bun comentator sportiv

Cristian Țopescu a comentat peste 50 de ani cele mai importante evenimente din sportul românesc: a comentat peste 5.000 de transmisiuni live.

Când era un copil ”se prostea” la fereastră și povestea cum trec tramvaiele pe stradă, cum sunt îmbrăcați trecătorii. A făcut o pasiune pe viață pentru cai, datorită tatălui său, campion internațional la hipism.

S-a urcat pe un cal la 7 ani, iar la 13 ani concura la concursurile de juniori de hipism. Până la 25 de ani a fost de două ori campion național.

”La concursurile hipice, în probele în care nu concuram, mă duceam la microfonul arenei unde povesteam, informam publicul despre cai, despre călăreți, fel de fel de amănunte. Mai spuneam și câte-o glumă. Știam foarte multe despre cai și călăreți și nu exista nici o altă persoană care să țină publicul spectator în priză cu tot felul de informații”, a povestit Cristian Țopescu.

A fost remarcat de profesioniștii de la Radio și i-au propus să facă un reportaj. Nu a ezitat nici o secundă. S-au bucurat când au aflau că ar putea să comenteze și alte sporturi: volei, baschet, handbal, fotbal. Învăța despre acestea la Institutul de Educație fizică și Sport, unde era student.

În timp, făcea sport la Steaua, era și ofițer. Făcuse școala de ofițeri la Grăniceri, singura armă care avea cai.

La TVR, din 1965

”La TVR, am ajuns colaborator, în ’65. Șeful TVR de atunci, Octavian Paler și Tudor Vornicu, care tocmai venise din Franța, m-au întrebat dacă nu vreau să lucrez la televiziune. Dar tata, fost ofițer, m-a sfătuit să rămân în Armată”, a povestit Cristian Țopescu.

Și-a ascultat părintele. A lucrat în Televiziune, dar îl plătea Armata. A avut dreptate tatăl lui. În 1983, când a fost dat afară din televiziune, cei de la Steaua l-au primit cu brațele deschise.

Cristian Țopescu ne-a părăsit la 15 mai 2018, la 81 de ani, iar fiica lui iubită, Cristina Ţopescu, s-a prăpădit în decembrie 2019, la 59 de ani, în condiții neclare.

Ultima dragoste

Cristian Țopescu a acordat mai multă atenție profesiei decât familiei. Așa se face că două căsnicii s-au destrămat, dar el a rămas prieten cu soțiile și copiii lui. A povestit când a întâlnit ultima mare dragoste.

”Ne-am cunoscut în 1986, la un spectacol cultural artistic care avea loc în orașul Talmaciu, lângă Sibiu. Eu prezentam acolo niște momente sportive, iar în program a fost inclus și un moment artistic. Cineva a cântat cu vocea, acompaniindu-se la pian, dar eu nu am reușit să văd cine cântă.

Însă mi-a plăcut mult. După spectacol, la plecarea spre Sibiu, în autocar, făceam pariuri legate de cine poate fi persoana care a cântat atât de frumos. La un moment dat, o doamnă, care era producătoarea spectacolului, ne-a spus: «Ce vă tot certați? Cine a cântat e acolo, în față, în același autobuz cu voi. Așa am văzut-o prima oară pe Christel (n.r. Ungar), cea care avea să îmi devină soție. Apoi ne-am cunoscut, ne-am împrietenit și ne-am văzut din ce în ce mai rar.

Ea era profesoară de limba germană la Satu Mare, iar eu lucram la București pe lângă echipa de fotbal Steaua. Foarte rar reușeam să ne vedem, ori la București, ori la Satu Mare. Dar prietenia noastră s-a consolidat și, 11 ani după prima cunoștință, ne-am hotărât să ne căsătorim. În 1997. Iar în 1998 s-a născut băiețelul nostru, Sebastian Felix”, a povestit Cristian Țopescu.