Este întotdeauna liniștitor, dar și fatal, să presupui că un conflict va fi la fel ca predecesorul său. Franța a pierdut în 1940, deoarece a presupus că al Doilea Război Mondial va fi luptat în tranșee, cum a fost și primul. Astfel, al doilea război coreean, dacă se va întâmpla vreodată, va fi un conflict sângeros și urât. Dar nu va fi similar cu predecesorul său.

Există cinci diferențe care fac ca un alt război coreean să fie diferit față de primul.

1 - Fără Blitzkrieg

Primul an al războiului coreean a fost la fel de fluid ca orice altă campanie din cel de-al Doilea Război Mondial. Conflictul a început în iunie 1950, cu tancurile și infanteria nord-coreeană împingând apărători slabi sud-coreeni și un grup de lucru american la 300 de mile în peninsulă. Apoi, în septembrie, a venit rândul nord-coreenilor să fugă până în peninsula până la granița chineză, după ce marinarii americani au aterizat în spatele liniilor lor la Inchon.

Cu toate acestea, al doilea război coreean nu va fi la fel de mobil. Cel mai bun motiv este reprezentat de mărimea forțelor opuse. Coreea de Sud are acum peste 500.000 de soldați activi înarmați, spre deosebire de cei 95.000 de soldați slab instruiți din 1950, susținuți de 37.000 de soldați americani. Un atac surpriză cu tancuri nord-coreene de infanterie, acoperit de un baraj masiv de artilerie și de raidurile forțelor speciale, este suficient de puternic pentru a trece prin apărarea frontierei și pentru a ajunge la Seul. Dar cu atât de multe trupe într-un câmp de luptă atât de mic și având în vedere cât de urbanizată a devenit Coreea de Sud în ultimii șaizeci și șapte de ani, ofensiva va fi mai degrabă un slogan sângeros decât un blitzkrieg, conform spuselor celor de la nationalinterest.org.

2- Prezența tehnologiei

Primul Război Coreean a fost primul conflict al Războiului Rece. Cu toate acestea, în ciuda unor arme noi, în special avioanele de luptă cu reacție, majoritatea echipamentelor utilizate de ambele părți erau resturi din al Doilea Război Mondial, cum ar fi tancurile T-34 și Mustangurile P-51. Cu toate acestea, un alt conflict coreean ar cuprinde cele mai avansate arme, cel puțin din partea aliaților, cum ar fi avioanele stealth, rachetele ghidate de precizie și bombele bunker-buster. Tehnologia nu va schimba nevoia oamenilor pe teren pentru a obține o soluție decisivă în Coreea, dar cu siguranță, va schimba modul în care s-au desfășurat luptele din 1950.

3 - America nu se va lupta cu China

În multe privințe, războiul coreean ar fi trebuit să fie numit războiul China-America, care a avut loc în Coreea. Este greu de conceput că 300.000 de soldați chinezi circulă pe Yalu pentru a-l salva pe Kim Jong-un de la imperialiști. Statele Unite nu doresc să ducă un război terestru cu China. China nu vrea să lupte cu o superputere care deține arma nucleară, și care este și cel mai mare client economic al său.

4 – Noua armată Americană

Statele Unite au recrutat 1,5 milioane de oameni în timpul războiului din Coreea și au mobilizat rezerviști, dintre care cei mai mulți luptaseră deja în cel de-al Doilea Război Mondial. De data aceasta, Statele Unite va lansa o forță de voluntari. Chiar și restabilirea proiectului nu ar putea antrena suficienți soldați pentru a face o diferență.

5 - Coreea de Nord deține arsenal nuclear

Coreea de Nord nu a fost o putere nucleară în primul război din Coreea. Perspectiva utilizării armelor de distrugere în masă pe câmpul de luptă va fi mai mare decât în ​​1950, când generalul Douglas MacArthur a cerut folosirea armelor atomice în Coreea.

Cu toate acestea, aici există o asemănare între 1950 și 2017. Chiar și în cea mai întunecată oră a primului război coreean, președintele Harry Truman a fost foarte atent pentru a nu declanșa al Treilea Război Mondial cu Uniunea Sovietică. Astăzi, Coreea de Nord are un arsenal nuclear, pe care nu îl poate folosi fără a se confrunta cu anihilarea termonucleară. Statele Unite dețin arme nucleare, dar ce președinte american dorește să intre în istorie ca persoana care a aruncat primele bombe în lupta din 1945?