S-a născut în 1845, în localitatea spaniolă Jerez de la Frontera, regiunea Cádiz, provincia Andalusia.

La naștere a purtat numele de Juan de Aladro de Perez y Valasco, fiind fiul în afara căsătoriei al Isabelei Aladro Pérez cu Juan Pedro Domecq Lembeye, nobil spaniol de origine franceză, co-proprietar al podgoriei și casei de vinuri Pedro Domecq, fondată în 1822 și care funcționează și în prezent.

A moștenit titlul și averea tatălui său după moartea acestuia, în 1869.

Ulterior și-a adăugat și numele Kastriota, pentru a sublinia presupusa descendență - prin bunica sa paternă - din familia princiară Kastrioti, care a condus Albania în Evul Mediu.

Juan Pedro de Aladro y Kastriota a fost primul ambasador spaniol la București, având titulatura de însărcinat cu afaceri al Regatului Spaniei în Regatul României (1881-1883), ridicat apoi la rangul de ministru plenipotențiar și trimis extraordinar (1883-1884).

A devenit un poliglot, cunoscând limbile albaneză, bască, engleză, franceză, germană, italiană, română și rusă.

A urmat studiile universitare la Sevilla, unde a obținut licența în drept.

După retragerea din diplomație, Juan Pedro Aladro începe să fie tot mai interesat de mișcarea de redeșteptare națională albaneză, devenind unul dintre cei mai cunoscuți pretendenți la tronul Albaniei.

A susținut cu sume importante mișcarea națională albaneză din exil și a fondat prima școală seculară în limba albaneză (Mësonjëtorja) la Korcea, prin intermediul asociației albanezilor din exil DRITA (Lumina), cu sediul la București.

Juan Pedro Aladro y Kastriota a devenit o figură populară printre albanezi, cărți poștale cu portretul său și steagul albanez fiind larg distribuite.

Cu toate acestea, opoziția marilor puteri europene după anul 1910 a determinat alegerea lui Wilhelm de Wied, nepotul Reginei Elisabeta a României, nobilul spaniol stingându-se din viață fără urmași direcți, în 1914.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric