Nu este rezultatul unui exercițiu de imaginație. Chiar așa s-a exprimat Klaus Iohannis, vorbind despre Nicolae Ciucă. Citez: „El este șeful Armatei mele”. Așadar ce avem aici? Avem „Guvernul său”. Avem „Parlamentul său”. Avem „Armata sa”. Și, în curând, s-ar putea să avem și „războiul său”.
În analiza anterioară, mi-am exprimat stupefacția și, în același timp, indignarea legate de ratificarea de către Parlamentul României a unui acord absolut iresponsabil, încheiat de Guvernul României cu Guvernul Ucrainei, stat care nu e nici NATO, nici UE și nici vreunul dintre aliații strategici ai României. Și trebuie spus cât se poate de cinstit că nici nu s-a dovedit de-a lungul timpului a fi vreun stat prietenos sau măcar cu atitudini amicale față de noi.
Și, în fine, populația de etnie română din Ucraina, mai ales din teritoriile anexate de către Stalin, este departe de a beneficia de drepturile cuvenite unei minorități într-un stat civilizat.
În aceste condiții, ce ne-a apucat pe noi să încheiem un asemenea acord de război și nu de pace cu statul ucrainean, încă din luna septembrie a anului trecut?
Bogdan Tiberiu Iacob, pe care nu degeaba l-am supranumit arheologul presei de investigație din România, mi-a atras ieri atenția asupra unei scăpări de care mă fac vinovat.
Am uitat să precizez un fapt deosebit de important. Și anume că în luna septembrie, atunci când pactul diavolului a fost încheiat, ministrul Apărării al Ucrainei, în cadrul ceremoniei oficiale, a rostit un discurs în care s-a referit în mod explicit la o situație de război care va fi creată între Ucraina și Rusia.
Prin urmare, românii, dacă aveau urechi de auzit, erau avertizați încă din toamna anului precedent că ceea ce semnează la Kiev și urmează să ratifice prin Parlamentul de la București este pur și simplu un pact de război, făcut cu certitudine nu din proprie inițiativă, ci îmboldiți de la spate de Washington, pentru ca în final Statele Unite, care au investit sume uriașe de bani în înarmarea Kievului, să scoată castanele din foc cu mâna noastră.
Iar, de curând, Ucraina a inițiat o operațiune extrem de periculoasă. A desfășurat un atac împotriva așa-zișilor separatiști din țara acum a nimănui, teritoriu care, până la încheierea unui acord internațional, nu mai aparține nici Ucrainei, dar nici nu aparține Rusiei, atac care poate fi oricând interpretat de către Moscova ca un act de agresiune. Dacă se întâmplă așa, Vladimir Putin va trece la represalii. Iar represaliile înseamnă război.
Un război în care Klaus Iohannis, care are acum „Armata sa”, a decis, prin intermediul Guvernului României, „Guvernul său” și a Parlamentului României, „Parlamentul său”, să implice țara noastră. Extrem de periculos!
Recomandările noastre
