Profesorul și eminentul istoric Alesandru Duțu mi-a atras atenția asupra unui fapt copleșitor: Covidul a ucis în România mai mulţi oameni (21 877) decât au ucis trupele germane şi ungare în Campania din Vest, în perioada 23 august 1944-12 mai 1945 (21 035)!

Asta dacă folosim datele oficiale, adică cele prezentate de delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris din 1946, armata română a pierdut în al Doilea Război Mondial:

794 562 militari (624 740 în Campania din Est şi 169 822 în Campania din Vest), dintre care:

- 92 620 morţi (71 585 Est/ 21 035 Vest),

- 333 966 răniţi şi bolnavi (243 622 Est/90 344 Vest),

- 367 976 dispăruţi (309 533 Est/58 443 Vest). Nu-i de joacă! Tocmai de aceea nu pricep în ruptul capului de ce este atacată Armata, instituție fundamentală a unui stat. Că de ce s-a băgat în această „afacere Covid”?  Cunoaște cineva o instituție serioasă care poate realiza la nivel național – repet național – distribuirea vaccinului anti-Covid?

Hai vă rog mâna sus, că la miștouri și pase cu călcâiul suntem campioni mondiali? Cine putea, cine era în stare să distribuie vaccinul? Oficiul pentru Protecția Consumatorului (OPC), prefecturile împărțite politic, poliția locală infectată de interlopi? În două zile găseam la vânzare vaccinul în Piața Obor. O altă temă aprigă este Institutul Cantacuzino. Nenorocit ani de zile, această mică bijuterie a medicinii românești, era lăsat să moară. L-a preluat Armata în 2017 când omenirea habar nu avea de Covid. Acum că e pus pe picioare, că e la cheie, e bun de prăduit. Deja se învîrt corbii și șacalii în jurul lui cu hotarâri de guvern gata pregătite.

După umila mea părere și analiză atacurile din ce în ce mai puternice în spațiul public la adresa Armatei au mai multe cauze: - influența externă. Trolii agresivi din Est, care au drept țintă demoralizarea polulației, scăderea încrederii în Armata, etc...E mult de discutat, las specialiștii. Măcar pe ăia care se declară specialiști la televizor

- miza politică. Niște inconștienți văd în ministrul apărării Nicolae Ciucă un concurent serios. Unul dintre puținii miniștri buni care își vede de treabă. Toți, chiar „colegi” din propriul partid îi bagă bețe-n roate și se bucură la cea mai mică disfuncțiune. Sabotarea ministrului Ciucă, a echipei din jurul domniei sale cred că nu este o simplă joacă politică, ci mai mult aduce a simnteală. Sau boală psihică, ca să nu o numesc de-a dreptul trădare.

- al treilea motiv este cel care ține efectiv de reformei Armatei. Să nu ne facem că nu pricepem. Cei puși pe bară, generalii sau ofițerii care își numără –ca orice APV-ist care se respectă zilele până la pensie - îl urăsesc de moarte pe ministrul Ciucă. Nostalgicii simt că vor pleca. Soluția de criză? Denigrarea ministrului, încercarea înlăturării sau compromiterii sale, blocarea reformei cu orice preț. Plus a atmosferă prostă gen: altfel era Armata pe vremea mea...off offf off ...

- dacă mai pun la socoteala achiziționarea de tehnică militară iese Jihad...

Nu-l cunosc pe colonelul Valeriu Gheorghiță. N-am de ce. El e medic militar, eu profesor. Sunt însă convins că orice ar face va fi înjurat. E doar o mică piesă în mecanismul descris mai sus, socotit omul lui Ciucă. Plus că-și face treaba. Așa că poate să stea și în cap că nu va avea „presă bună”. I-au verificat cariera la sânge, i-au făcut analiză de text la declarațiile sale, i-au măsurat și colorat buzele. Asta-i viața. Baftă dle colonel!

Mi-e scârbă! Mai ales de cei care au avut sau au haină militară și sabotează chiar și tacit Armata.

P.S. Cunosc stilul. Chiar vă rog să mă căutați. Nu-s omul lui Ciucă. Nici a fostului ministru, nici a următorului. Doar îmi iubesc Țara. Și evident, Armata!