Povestea că pe la patru-cinci ani îşi dorea să primească o vioară, lucru care s-a şi întâmplat.

În prima zi în care a avut instrumentul în mână, copilul a reprodus toate melodiile pe care le cunoştea, iar mama sa, impresionată, şi-a dat seama de talentul său.

La 14 ani, a dat examen la Academia de Muzică, unde a intrat direct în anul 5.

A absolvit în trei ani, în 1940, cursurile care, în mod normal,durau șțapte ani.

Marele violonist Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la Bucureşti, într-o familie de muzicieni de etnie romă.

Bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas.

Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul.

Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de muzică populară Ionel Budișteanu.

Şi-a început pregătirea muzicală la doar şase ani.

A fost elev al renumitului profesor George Enacovitch, violonist şi compozitor.

Mai târziu, Ion Voicu şi-a desăvârşit arta sub îndrumarea unor celebri maeştri de vioară şi anume George Enescu şi David Fiodorovici Oistrah.

Primul angajament al lui Ion Voicu a fost cel de violonist în Orchestra Radio. Dirijorul Willem Mengelberg, aflat la conducerea ansamblului, nu a fost la început mulţumit de el, pentru că acesta, cunoscând deja partitura pe care ansamblul o repeta, părea plictisit.

Apoi Mengelberg a realizat care era „problema”, muzicianul Ion Voicu era făcut pentru...

Citește toată Povestea pe Evenimentul istoric