Săptămâna trecută curtea constituțională a Poloniei a impus practic interzicerea accesului femeilor poloneze la asistența medicală pentru avort.

Această lovitură gravă dată statului de drept și drepturilor cetățenești a fost aplicată de către o instituție calificată pe bună dreptate de către Donald Tusk drept un pseudo-tribunal, a cărei legitimitate e contestată de însuși poporul Poloniei cât și de Europa.

Curtea a trecut prin niște transformări în 2016, când partidul Lege și Ordine (PiS) aflat la guvernare și președintele Andrzej Duda au numit judecători apropiați de ideologia lor retrogradă și oprimantă.

Drept urmare, țara se află astăzi într-un blocaj, cu proteste care au loc pe întreg teritoriul  Poloniei, plus acțiuni de solidaritate pe tot cuprinsul Europei.

Fapt care dovedește, dincolo de simplele sondaje, că opinia publică din Polonia nu susține interzicerea accesului femeilor la asistența de avort, inclusiv segmente ale electoratului pe care PiS teoretic le reprezintă.

Zeci de mii de polonezi, femei și bărbați, au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva verdictului, ignorând riscul la adresa propriei sănătăți în toiul unei pandemii.

Ei au fost întâmpinați de sute de polițiști care au folosit gaze lacrimogene împotriva lor și au făcut arestări.

Premierul polonez a anunțat că va trimite armata pe străzi drept răspuns la pandemie, însă în actualele circumstanțe nu poți să nu te gândești că măsura e de fapt menită să-i intimideze pe protestatari.

Dacă țara ar fi fost cu adevărat o democrație, curajoasele femei poloneze nu ar fi fost forțate să iasă în stradă în cursul pandemiei pentru a-și revendica drepturile, și nici protestelornu li s-ar fi răspuns prin violență. E imposibil să nu sesizezi similitudinile cu manifestațiile din Belarus.

Decizia de săptămâna trecută de a ataca siguranța reproductivă a femeilor a fost solicitată de către un partid de guvernare căruia îi lipsește susținerea parlamentară necesară pentru a interzice avortul printr-o lege și căruia îi era totodată frică să nu reaprindă manifestațiile publice masive, cum a fost „Protestul Negru” din 2016 împotriva interzicerii totale a avortului și a incriminării femeilor.

În spatele asaltului PiS împotriva sănătății și demnității femeilor se află nevoia partidului de a-și concilia simpatizanții ultraconservatori.

Acest asalt asupra drepturilor femeilor nu este decât începutul.

Curtea este folosită ca o armă împotriva cetățenilor pe care ea a jurat să-i protejeze; comportamentul ei este acela al unui apendice al PiS.

Societatea civilă este extrem de îngrijorată că, după interzicerea avortului, acest pseudo-tribunal va fi utilizat pentru a se retrage și puținele protecții care au mai rămas în vigoare pentru victimele violenței domestice, după care el și-ar putea îndrepta atenția asupra persoanelor LGBTI.

Un alt exemplu privind modul în care Polonia se îndepărtează în derivă de UE este recenta semnare de către ea a așa-zisei Declarații a Consensului de la Geneva.

Susținută în primul rând de SUA, ea este o declarație anti-avort care nu deține nici un fel de legitimitate în cadrul sistemului ONU.

Respectivul document face opinie separată de la largul consens în favoarea sănătății și drepturilor sexuale și reproductive, încercând să demanteleze cadrul legislativ internațional al drepturilor omului.

Un istoric oribil

Ridicola declarație a fost semnată preponderent de guverne autoritare, cu un istoric oribil în ce privește drepturile femeilor, plus Polonia și Ungaria.

Ea constituie un apel de deșteptare la realitate pentru Europa. Comisia Europeană și-a exprimat deja îngrijorările grave referitoare la violările statului de drept din Polonia și a propus condiționarea acordării de fonduri UE de respectarea de către statele membre a acestei valori a Uniunii.

Parlamentul European susține și el această măsură legislativă, dar ea a fost blocată de guverne la nivelul Consiliului. A venit vremea să întrebăm câte abuzuri vor mai tolera celelalte state membre din partea guvernelor autocrate. Unde se află acea linie care nu poate fi încălcată?

Liderii UE ar trebui să fie încurajați de recentele probe ale evidentei susțineri publice a unei condiționări robuste a fondurilor de statul de drept, cât și de creșterea încrederii în UE a polonezilor. Dacă se dorește să ne păstrăm încrederea în proiectul european, atunci acesta este minimul pe care trebuie să-l cerem de la guvernele UE.

Așa cum guvernele UE au dat dovadă de solidaritate financiară în cursul pandemiei, acum a venit vremea ca ele să-și demonstreze solidaritatea politică cu cetățenii țărilor autoritare și să se împotrivească erodării democrației.

Verdictul de săptămâna trecută va fi agonizant pentru femeile poloneze și pentru familiile lor, forțându-le pe unele dintre ele să-și ducă sarcina până la capăt în ciuda voinței proprii și amplificându-le inutil suferința. Atacurile coordonate împotriva siguranței cetățenilor polonezi, nu numai contra femeilor, vor continua.

În timp ce activiștii continuă să protesteze și să-și strige nemulțumirile în stradă, noi întrebăm: vor fi ele auzite de către UE și statele membre și vor acționa acestea în consecință?

Articol de Irene Donadio (șefă pentru strategie și parteneriat la International Planned Parenthood Federation European Network)

Traducere: Andrei Suba, RADOR