Pe 5 mai 1933 murea, în urma unui accident casnic, chirurgul Ernest Juvara. Iar, în aceiași săptămână, se stingea, tot electrocutat, un băiat de 16 ani, în pivnița unei prăvălii de pe Calea 13 Septembrie din București.

Iată ce aflăm despre cele două accidente fatale din revista Realitatea Ilustrată din 25 mai 1933:

Mulţi spun că profesorul Juvara n’a murit electrocutat, deoarece tensiunea normală a electricităţii pentru lumină, în Bucureşti, e prea slabă.

Articolul acesta restabileşte adevărul.

În cursul săptămânei trecute, un copil şi un savant au fost ucişi prin electrocutare, suferind groaznica moarte, la care sunt supuşi doar criminalii din America.

Sub bolta pivniţei umede, cu cărămizile roşii, netencuite, ale modestei cârciumi de la periferia Capitalei, s’a petrecut aceeaşi dramă, ca şi între cei patru pereţi ai luxoasei camere de bae din palatul situat în cartierul aristocratic.

Şi aci şi acolo, un suflet singur, nevăzut de nimeni, închis între ziduri, s’a luptat aprig cu năpraznica putere nevăzută, căzând pradă acelui element misterios, pe care îl numim electricitate.

Este parcă o răsbunare a lui Jupiter, căruia omul trufaş a cutezat să-i smulgă fulgerele din mână, spre a le încătuşa şi îmblânzi, întrebuinţându-le la satisfacerea trebuinţelor sale capricioase.

Moartea n’a voit să facă nici o deosebire: în acelaş chip groaznic a răpus viaţa celebrului chirurg, prof. doctor Ernest Juvara, o podoabă a ştiinţei rom âneşti, — ca şi aceea a copilului naiv de 16 ani, plin de sănătate şi de viaţă!

Concluzia ar fi; că atât savanţii, cât şi cei neştiutori, sunt imprudenţi şi că acest demon, pe care-l stăpânim , „electricitatea” pândeşte în mod perfid momentul potrivit, ca să se răsbune...

Cum a murit profesorul?

Profesorul doctor Ernest Juvara fusese în seara fatală la cinematograf, împreună cu doamna şi era foarte bine dispus.

Întorcându-se acasă a cerut să i se prepare o bae caldă, de 45 grade, în care a pus săruri.

În camera de bae profesorul avea o lampă electrică portativă, încovoiată, de metal, pe care o punea la o priză, având obiceiul să citească în bae.

Nu este exact, cum s’a spus în primul moment, că profesorul Juvara era bolnav de cord. Această versiune ne-a fost desminţită din partea familiei. Băile cu săruri le făcea cu alt scop, ele neavând nici o legătură cu vre-o boală de inimă.