A fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crime de război.

În descrierea faptei se arată că „fiind ministru de Finanţe, a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-se bunurile ţării şi a contribuit la începerea războiului”.

A trecut prin penitenciarele Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a decedat în ziua de Crăciun a anului 1959.

În perioada detenției, T.B.C.-ul i-a atacat 5 organe. A murit fără nici un ajutor medical.

Este de remarcat faptul că lui Cancicov nu i s-a putut aduce nicio învinuire personală, singura sa „vină” fiind aceea de a fi fost membru al guvernului Antonescu.

Cu privire la data decesului există și o altă variantă: aprilie 1964. Într-o scrisoare către George Călinescu, prozatoarea Georgeta Mircea Cancicov (1899-1984), îi comunica teribila veste: „Abia de câteva zile am aflat că soțul meu a murit acolo unde se afla de 18 ani”.

Pachete de la președintele Franței

În memoriile sale, referindu-se la Mircea Cancicov, Aurel Popa notează:

„A urmat apoi Facultatea de drept la Sorbona, unde a fost tot șef de promoție. A fost coleg la Sorbona cu președintele Franței, al cărui nume nu-l mai țin minte și care a urmat după prima descăunare a generalului Charles de Gaulle.

Acest președinte i-a trimis lui Cancicov, prin ambasada Franței la București, câte un pachet lunar în greutate de 20 kg cu alimente, până la data de 14 mai 1948, când s-a produs interdicția totală de corespondență”.

Fruntașul national-țărănist și istoricul Ion Hudiță nota în memoriile sale că, la 5 martie 1939, a aflat că:

„Regele Carol al II-lea se pregătește să abdice. De mai bine de zece zile se fac o serie de pregătiri în acest sens. Mircea Cancicov, ministru de finanțe, a făcut două drumuri în Elveția și Olanda, unde Carol are mari depuneri în bănci, pentru transferul lor în America. Băncile din aceste două țări, de teama unei ocupații germane, au transferat deja de mai mult timp depozitele lor în America”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric