În multele şi memorabilele sale ziceri despre Iisus Hristos, filozoful Petre Ţuţea are şi una care pare mai degrabă şugubeaţă, dar care ascunde o mare realitate. „Să fim cinstiţi. Hristot nu e din Fălticeni” – a spus Ţuţea.

Pentru că nu suntem filozofi şi este greu să pătrundem sensurile adânci ale acestei cugetări, o vom lua mot-a-mot. Chiar şi aşa, ne este de mare folos. Pentru că ne ajută să facem o comparaţie. Comparaţie între modul de a acţiona, în situaţii similare, al unor conducători de state, faţă de modul de a acţiona al celor care conduc acum destinele României.

Şi nu ne vom referi la de-acum epuizanta pentru toţi pandemie, ce fac guvernele diferitelor state, care dintre ele a avut dreptate să poarte mască şi care nu. Nici măcar despre criza economică mondială pe care o prevăd economiştii, care de care mai pesimist. Nici măcar despre alegerile din SUA care, fără discuţie, marchează, ca de fiecare dată, soarta planetei.

Poate că unii vor considera o blasfemie, faptul că vom folosi această comparaţie şi citatul din Petre Ţuţea,  pentru un lucru atât de vulgar. O vom face, totuşi.

„Iisus nu e din Fălticeni”. Şi nici din Caracal, ne-am  permite noi să adăugăm.

Dar să venim cu picioarele pe pământ şi să comparăm faptele şi atitudinile.

Săptămâna trecută, o tânără israeliancă, în vârstă de 16 ani, a depus o plângere mai ciudată la poliţie. Aceasta reclama că în timp ce se afla în vacanţă, într-un hotel din staţiunea Eilat, de la Marea Roşie, aflându-se în stare de ebrietate, a fost violată de aproximativ 30 de bărbaţi, care au făcut coadă la uşa camerei ei de hotel.

Ce s-a întâmplat, imediat după ce această ştire a fost difuzată de către mass-media israeliană?. Au izbucnit proteste vehemente în mai multe oraşe, inclusiv în Tel Aviv şi Ierusalim. Manifestanţii au fost fermi: pedepsirea exemplară a celor vinovaţi.

La rândul ei, întreaga clasă politică israeliană a reacţionat cu duritate vis-a-vis de acest eveniment. Premierul Beniamin Netanyahu a afirmat că: „Este șocant, nu există niciun alt cuvânt. Aceasta nu este doar o crimă împotriva fetei, este o crimă împotriva umanității însăși, care trebuie pedepsită exemplar”.

De asemenea, unul dintre cei mai influenţi membri ai Guvernului din Israel, ministrul Apărării, Benny Gantz, a condamnat și el atacul: „Ancheta poliției este încă în curs, dar este important să transmit un mesaj celor care au participat sau au fost martori la acest caz. Singurul lucru pe care l-ați dovedit este depravarea și imoralitatea de care sunteți capabili”, a scris ministrul într-un mesaj pe Twitter.

Cu siguranţă, intuiţi cu ce aş vrea să fac comparaţie. Da! Cu „Cazul Caracal”. Care bălteşte de un an de zile. Există asemănări. În Israel, oamenii simpli au ieşit în stradă şi au cerut măsuri ferme. Şi la noi, oamenii simpli au ieşit în stradă. Zile în șir, în faţa casei lui Dincă se adunau cetăţeni indignaţi, care îşi strigau revolta mai ales la adresa autorităţilor. Până şi adolescenţii, mulţi dintre ei colegi ai Alexandrei Măceşeanu, au organizat o manifestaţie pe străzile din Caracal. Şi la Bucureşti, dar şi în alte oraşe mari ale României au existat manifestaţii. Până aici, semănăm. În faţa unei nenorociri, a unei ticăloşii de asemenea dimensiuni, oamenii simpli reacţionează.

Deosebirile încep atunci când este vorba despre autorităţi. Benjamin Netanyahu a spus că este nu o crimă împotriva unei fete de 16 ani, ci o crimă împotriva umanităţii. La noi, la Caracal, sigur vă amintiţi, în primele zile şi săptămâni de la răpirea şi dispariţia Alexandrei Măceşeanu, toată lumea declara că şi-a făcut datoria. Poliţia îşi făcuse datoria. Adjunctul inspectorului-şef al IPJ Olt se smulsese de la un şpriţ şi catadixise, spre seară, deşi telefoanele disperate ale fetei care cerea ajutor fuseseră date la prânz, să vină la Caracal.

Cei de la Crimă organizată, dirijaţi de un inetrlop, hălăduiau prin cu totul alte locuri decât cele indicate de fata de la telefon. Procurorii îşi făcuseră şi ei datoria. Inclusiv cel care stătuse în faţa porţii lui Dincă, să se facă 6 dimineaţa. Inclusiv cel de la Craiova care  stătuse cu fundul pe dosarul de dispariţie al Luizei Melencu, fără să facă nimic. Criminaliştii şi-au făcut şi ei datoria. În câmpul infracţional, au fumat şi au mâncat pizza, aruncând apoi chiştoacele şi resturile alimentare pe jos şi distrugând probe. DOS şi-a făcut şi el datoria. Doar că, în ciuda insistenţelor inclusiv ale unor anchetatori, alături de avocaţii familiilor fetelor răpite, la dosar nu există traseul telefonului Luizei Melencu, deşi s-a vorbit la el mult timp după ce fata a fost răpită şi apoi a dispărut.

Aşa că de-aia Iisus nu s-a născut la Fălticeni.