Ankara a avertizat că va face uz de arme în cazul în care pretenţiile sale asupra Estului Mediteranei ar fi amenințate. R[zboiul este, ]ns[, ]n plin[ desf[;urare, chiar dac[ nu s-a recurs la arme. Iat[ ce scrie site-ul recesc tovima.gr.

"Semnarea acordului dintre Grecia şi Egipt în urmă cu câteva zile cu privire la delimitarea Zonelor Economice Exclusive între cele două ţări în estul Mediteranei a provocat o nouă tensiune cu Turcia. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan şi alţi demnitari turci au reacţionat vehement întrucât Zonele Economice Exclusive ale celor două ţări acoperă regiuni ale Zonei Economice Exclusive convenite anul trecut, în noiembrie, de Turcia cu guvernul libian de la Tripoli. 

Ankara a avertizat că va face uz de arme în cazul în care pretenţiile sale ar fi amenințate. Într-un interviu acordat ediţiei în limba greacă a Deutsche Welle, Stephan Roll, șeful echipei de cercetători pentru Orientul Apropiat și Mijlociu din cadrul think tank-ului Fundația pentru Știință și Politică din Berlin, analizează situația creată.

 

O barieră în calea Turciei

 

Expertul german recunoaşte că încheierea contractului greco-egiptean l-a surprins. Cele două țări au negociat demarcarea Zonelor Economice Exclusive timp de aproape 15 ani şi dintr-odată, joi, miniștrii de externe ai celor două țări au semnat acordul la Cairo. Graba, potrivit lui Stephan Roll, este direct legată de acordul de delimitare a Zonelor Economice Exclusive semnat de Turcia și Libia în noiembrie 2019. Grecia și Egiptul au considerat că acest acord este o amenințare serioasă pentru interesele lor. „Scopul a fost să i se pună o barieră Turciei”. Stephan Roll se întreabă, totuși, dacă prin procedurile accelerate, Atena și Cairo au reușit să negocieze acordul „în toate aspectele”. Cert este însă că negocierile continuă pentru delimitarea Zonelor Economice Exclusive ale celor două țări în zona de la est de Rodos până la Kastelorizo. Însă „a fost esenţial să se transmită Ankarei mesajul că aceste ţări nu acceptă ca Turcia să stabilească granițele maritime”.

Referindu-se la tensiunile existente în relațiile Turciei cu Egiptul, S. Roll subliniază că acestea nu sunt recente. „Ele vizează în primul rând zăcămintele de gaz natural. Exploatarea lor este importantă pentru Egipt. Strategia energetică egipteană vizează exporturi de gaze naturale la scară largă. În final, însă, confruntarea cu Turcia are dimensiuni mai ample". 

Punctul de pornire al tensiunilor îl reprezintă lovitura de stat militară împotriva guvernului Frăţiei Musulmane din 2013. Cairo suspectează că Turcia continuă să susțină această grupare. Mulți membri ai Frăţiei Musulmane sunt în exil în Turcia. "Conducerea Egiptului simte că este amenințată serios de Turcia, pe care o acuză că planifică o lovitură de stat". Controversa actuală a escaladat în ultimul timp din cauza implicării Turciei în Libia: „Pentru Cairo este o mare ameninţare că Ankara intervine brusc în interiorul unei ţări”.

 

Riscul unui conflict armat

 

Este posibil ca Egiptul să trimită trupe în Libia, dar nu pentru a cuceri Tripoli. 

Chiar dacă Zonele Economice Exclusive Grecia-Egipt și Turcia-Libia se suprapun parțial, Stephan Roll nu consideră că o confruntare armată ar fi inevitabilă: "Nici Turcia, nici Grecia şi, în mod sigur, nici Egiptul nu caută un conflict armat - în primul rând pentru că rezultatul ar fi incert". „Dar nu știi niciodată ce s-ar putea întâmpla în această regiune”. "Deodată, sunt trase nişte focuri undeva și brusc acest incident își dezvoltă propria dinamică". Dar, în principiu, „nimeni nu este interesat la modul serios de o astfel de întorsătură”.

Cu toate acestea, este cert faptul că parlamentul egiptean a dat undă verde președintelui Abdel Fattah el-Sisi pentru o intervenție militară în Libia. Pericolul unei confruntări armate imediate în Libia cu forțele susținute de turci este vizibil. „În orice caz, acest lucru trebuie luat serios în considerare. Consider totuşi realist ca Egiptul să intervină în Libia cu trupele sale. Scopul lor va fi apărarea fronturilor existente. Aceasta nu este o strategie expansionistă. Intenția nu va fi să înainteze către Tripoli, riscând un conflict direct cu Turcia. Egiptul vrea să-și sprijine aliații, forțele din jurul generalului Haftar".

 

Cine ar putea prelua rolul mediatorului?

 

Care sunt factorii externi care ar putea interveni pentru a elimina tensiunea creată de recentele delimitări de Zone Economice Exclusive? În trecut, acest rol a fost asumat în principal de Statele Unite. Până acum, însă, Washingtonul nu s-a hotărât dacă și ce parte va sprijini: Turcia împotriva Egiptului și a Rusiei sau invers. „Dincolo de asta, există o nouă evoluţie. Relațiile SUA-Egipt nu sunt la fel de bune pe cât erau cândva. Au apărut fisuri. Egiptul se comportă în multe privinţe la fel ca Turcia. În contradicţie cu voința SUA, Cairo, la fel ca Ankara, a cumpărat sisteme ruseşti de armament. Fiecare își joacă propriul joc și nu ține cont de structurile tradiționale de alianță”.

Dar şi UE pare să eșueze ca mediator. Îi lipsește o poziție unitară faţă de Turcia. Franța, de exemplu, a luat clar atitudine împotriva Ankarei, dar alte state membre au o poziție diferită. În ce măsură şi-ar putea asuma Germania un rol de mediator? Ar fi acceptat de toți cei implicați? "Acceptat, da, deoarece, în mod evident, germanii nu au niciun interes", crede Stephan Roll. „Întrebarea este însă dacă Germania dispune de suficient prestigiu pentru a produce rezultate în această regiune. Cu siguranță am îndoieli în această privinţă”. „Procesul de la Berlin”, o inițiativă lansată de Germania pentru soluţionarea războiului civil din Libia, nu a produs până acum rezultate concrete. Luptele continuă, iar embargoul asupra armelor nu se respectă. „Germania nu este suficient de puternică. În momentul de față poate ajuta doar pe termen scurt într-o situație acută". Stephan Roll dă drept exemplu convorbirea telefonică dintre cancelarul Merkel și președintele turc Erdogan de acum câteva săptămâni, care a ajutat la prevenirea unui conflict armat între navele de război turcești și cele greceşti din Marea Egee.

 

Lumea arabă şi Israelul

 

Referindu-se la rolul statelor arabe, Stephan Roll constată că cei care nu sunt vecini imediați nu sunt atât de interesați de problema Zonelor Economice Exclusive. Atitudinea lor este determinată de confruntările generale. Qatarul este de partea Turciei, pe teritoriul său funcţionând o bază turcească, și sprijină Frăția Musulmană. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite sunt de partea Egiptului și au o atitudine negativă față de Turcia. „Statele din Africa de Nord, pe de altă parte, rămân în mare parte neutre, nu iau o poziție directă și, în final, încearcă să mențină relații bune cu ambele părți”.

Este interesantă tăcerea Israelului în ceea ce priveşte confruntarea pe tema Zonelor Economice Exclusive - deși are interese directe. A încheiat un acord pentru Zona Economică Exclusivă cu Cipru și, aparent, a ajuns la o înţelegere informală cu Libanul și Egiptul cu privire la cine ce drepturi are la zonele maritime. În plus, Israelul a fost ani de zile ținta criticilor Ankarei. De ce nu se implică în controversa actuală? "Evident, deoarece guvernul israelian se confruntă cu probleme interne majore", spune Roll. În al doilea rând, relațiile cu Egiptul sunt ambigue. Da, s-au îmbunătățit, dar „pe termen lung, există o ambiguitate totală cu privire la modul în care va evolua Egiptul. "Israelienii sunt, de asemenea, îngrijorați de achiziționarea de avioane de luptă ruseşti de către Cairo în urmă cu câteva săptămâni". Pentru Israel, cea mai interesantă țară din regiune este „cu siguranță Turcia. 

Economic, are mai multe de oferit și, prin urmare, este mult mai importantă pentru economia israeliană. În realitate, Israelul nu are niciun interes să-și înrăutăţească relațiile cu Turcia”, conchide Stephan Roll", scrie tovima.gr.