În acest moment, Traian Băsescu este în situația în care se găsea atunci când Dosarul Flota, cel mai voluminos document construit de procurori împotriva unei persoane cel puțin la acea dată, îi amenința libertatea și suprimarea totală a carierei sale politice. A scăpat ca prin urechile acului. Mergând cu capul înainte și câștigând prin sperjur confruntarea cu Adrian Năstase. A devenit președinte al României, pentru că așa a dorit statul subteran. Cu care avea în mod evident legături mai strânse decât Năstase. Și care l-a făcut astfel, cel puțin pentru un timp, dependent. După care l-au preluat cu arme și bagaje, adică cu șantaj cu tot, partenerii noștri euroatlantici. Iar Băsescu nu a mai avut încotro. Le-a fost fidel. Dar ceea ce atunci a fost valabil, acum s-ar putea să nu mai fie.
Acum, din nou, întreaga carieră a lui Traian Băsescu, cea trecută, cea prezentă și cea viitoare este dinamitată. Nu de către flota strategică pierdută de România. Ci de către Petrov. Un discret turnător al Securității, „ca poliție politică”, cum scrie în lege. Și care de curând s-a năpustit asupra lui Băsescu, riscând să-l compromită definitv. Și, în funcție de hotărârea definitivă a Justițiiei, care este aproape, acest nenorocit de Petrov, care și-a turnat colegii, îl poate arunca după gratii pentru fals în acte publice pe Traian Băsescu. Ar fi un sfârșit extrem de rușinos, pentru că această condamnare va fi pentru o faptă abominabilă și în niciun caz nu va face parte din categoria sentințelor cu caracter politic. Dimpotrivă. O sentință cu caracter politic ar fi ca Traian Băsescu să scape. Să iasă cu fața curată din confruntarea cu Petrov.
Aparent, sub aspect politic și întrucâtva constituțional, Ludovic Orban, interesat ca Băsescu să nu intre însoțit de PMP cu arme și bagaje în luptă împotriva alianței PNL-USR-PLUS, ar putea să-i ofere lui Traian Băsescu, așa cum a făcut-o și până în prezent sau poate chiar la un nivel crescut, poziții importante în consiliile locale din București și din întreaga țară. Cât timp va mai sta la guvernare, chiar după moțiunea de cenzură, întrucât decizia se va afla în pixul lui Klaus Iohannis, Ludovic Orban le mai poate oferi lui Băsescu și PMP poziții importante pentru protejați în administrația pubică centrală și locală, în deconcertate precum și în consiliile de administrație ale unor societăți cu capital preponderent de stat. Dacă nu ar fi existat Petrov, asemenea oferte ar fi fost ca și până de curând tentante pentru Traian Băsescu. Ar fi negociat cum spuneam la sânge, ar fi obținut maximum din cât ar fi putut să obțină și ar fi rămas într-o alianță transparentă sau netransparentă cu actualii guvernanți.
Ei bine, Petrov dinamitează pur și simplu o asemenea perspectivă. Și, din acest motiv, singurul preț care ar putea exista în capul lui Traian Băsescu este o imunitate în dosarul care se va judeca foarte curând în mod definitiv, legat de calitatea sa de informator al Securității ca poliție politică. Și, în ultimă instanță, dacă la acest nivel Petrov va ieși totuși biruitor, făcându-l KO pe Traian Băsescu, atunci singurul trofeu la care acesta ar mai putea râvni este să scape cumva cu fața curată de dosarul penal privind declarațiile sale în fals legate de aceeași cauză.
Dar Orban ce poate face? Atâta timp cât singurele obiective urmărite de Traian Băsescu exced competețelor politice ale președintelui PNL și competențelor constituționale ale premierului României? Cum ar putea Ludovic Orban să-l spele de păcatele morale și penale pe Traian Băsescu? Cum ar putea el influența Justiția, care urmează în curând să se pronunțe și Parchetul, în eventualitatea în care, așa cum ne așteptăm, Justiția îi va pune ștampila de informator al Securității ca poliție politică? Orban poate acționa doar cu condiția ca statul subteran să-i sară în ajutor. Lui și implicit lui Traian Băsescu. Ceea ce teoretic s-ar putea întâmpla. Cum s-a mai întâmplat și în alte situații de acest fel. Evident că și statul subteran va avea pretențiile sale. Până în prezent, statul subteran s-a dezvoltat și a acumulat o putere din ce în ce mai mare, fragilizând rând pe rând, prin intervenție directă sau pe mâna unor oameni politici ori reprezentanți ai DNA și sistemului judecătoresc, instituțiile fundamentale ale statului. Parlament, Președinție, Guvern, Curte Constituțională, Curte de Conturi, ANI, etc.
Ei bine, în acest joc, care de acum devine extrem de sofisticat, o necunoscută, adică o variabilă este președintele Klaus Iohannis. În ce măsură dispune acesta de resurse în interiorul instituțiilor de forță ale statului, astfel încât, sub anumite aspecte, să poată controla statul subteran? Este o întrebare cheie. A doua întrebare cheie, admițând că la prima răspunsul este afirmativ, este dacă președintele Klaus Iohanis chiar dorește să-i salveze pielea lui Traian Băsescu. Și implicit lui Ludovic Orban.
Teoretic, dar atenție, numai teoretic, ar fi posibil ca Ludovic Orban, în măsura în care dispune de pârghiile necesare și de cuvenita susținere din partea statului subteran, cu acordul tacit al președintelui, să încerce să scape de piatra de moară numită Traian Băsescu procedând invers. Accelerând căderea acestuia. Adică procesul Petrov contra Băsescu și apoi dosarul penal. Am spus doar teoretic, pentru că Orban nu mai dispune de timpul necesar. Orice culoar și-ar face în Justiție și apoi în Parchet, și cu tot sprijinul posibil al statului subteran, până la alegeri, adică până la tranșarea confruntării politice, nu mai există timpul fizic pentru atingerea unui asemenea ipotetic obiectiv. Dacă Orban ar explora o asemenea cale, atunci Traian Băsescu s-ar putea strecura ca elefantul prin ochiul acului, așa cum a mai făcut-o, pentru a ieși pe partea cealaltă victorios. Deși oricât de departe am împinge această logică prin absurd, pentru Băsescu victoria este imposibilă. Atâta timp cât ea ar însemna câștigarea Primăriei Generale a Capitalei. Obiectiv pentru care nu are resursele necesare.
