În loc să se atenueze, conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan pare să se amplifice. Rușii sunt extreme de îngrijorați că lucrurile ar putea lua o întorsătură periculoasă. Iată ce scrie Nezavisimaia Gazeta.
“Agenda convorbirilor referitoare la reglementarea conflictului din Karabah se va îmbogăți, cel mai probabil, cu un nou punct, în completare la cele asupra cărora deja de mult timp părțile nu mai pot ajunge la o înțelegere. Este vorba nu despre soluționarea mai rapidă a conflictului, ci despre stoparea și neadmiterea extinderii cercului de persoane implicate.
Problema nu ține numai de ciocnirile de o duritate fără precedent departe de zona de conflict, nemijlocit la granița armeano-azeră. Ci despre consecințe, sub forma a numeroase încăierări, adesea sângeroase, între diasporele popoarelor aflate în conflict, produse în diferite orașe din diferite țări ale lumii, unde aceste diaspore sunt foarte puțin reprezentate. Incidente izolate au avut loc și înainte, dar au avut un caracter singular și spontan.
Acum însă acțiuni în sprijinul uneia sau alteia dintre părți - care au luat forma unor încăierări de grup, pogromuri - s-au înregistrat în Rusia, în Ucraina, în Republica Moldova, Turcia, SUA, Franța, Marea Britanie, Germania și chiar în Australia. Și dacă, să spunem, în Rusia acțiunile autorităților par, în general, obiective - toți participanții la ciocniri, indiferent de naționalitate, care au fost reținuți, au primit după "merit", până la expulzare și privarea de dreptul de a intra pe teritoriul Federației Ruse timp de mai mulți ani, atunci în alte țări, la o analiză a materialelor publicate, fie sunt vizibile simpatii față de una sau alta din părțile implicate în conflict, fie structurile de ordine au mers pe calea celei mai mici rezistențe, "stabilind" că vinovată este partea cea puțin numeroasă implicată în conflictul de grup.
În California și în Franța, de exemplu, armenii au fost în avantaj; în Turcia - bineînțeles, azerii; în Republica Moldova și Ucraina, acțiunile armenilor în sprijinul patriei istorice au fost stopate, iar marșurile azerilor împotriva "agresiunii Armeniei" au primit "undă verde". Acest lucru poate părea neașteptat doar la o privire superficială - Chișinăul și Kievul fac parte din aceeași organizație interregională cu Baku - este vorba de GUAM (Georgia-Ucraina-Azerbaidjan-Republica Moldova) și se confruntă cu probleme teritoriale similare autorităților de la Baku. Dar acest tip de sprijin generează consecințe grave. Se poate presupune că țările puternice, până la care au ajuns ecourile conflictului armeano-azer, o vor scoate la capăt cu "importul de etnonaționalism". În ceea ce privește însă statele mici, care au dificultăți cu propriile conflicte etnice, nu există o astfel de siguranță.
Un alt aspect nu mai puțin alarmant îl constituie faptul că la acțiunile diasporei azere din diferite orașe ale lumii au fost remarcate persoane care nu aduc a azeri și care probabil stăteau alături din cauză că gândeau la fel. Desigur, este, evident, prematur să se afirme că conflictul armeano-azer va dobândi chiar mâine o componentă religioasă, este în mod clar prematur, dar un astfel de scenariu nu trebuie subestimat.
Acțiunile peste hotare ale armenilor și ale azerilor cu siguranță nu au fost organizate la Baku sau la Erevan. Evident, cererea este în primul rând de la organizațiile din diasporă și de la liderii locali. Cu toate acestea, este îngrijorător faptul că nici Baku, nici Erevanul, de care activiștii străini ar putea, probabil, să țină seama, nu au făcut declarații de natură liniștitoare, fiind, probabil, interesați "să aducă adevărul la cunoștința întregii lumi". Autoritățile de la Erevan și Baku mențin tăcerea și astăzi, deși în alte țări nu se poate să nu se știe sau să nu fie simțit pericolul sau cel puțin lipsa de etică a exportului relațiilor dintre cele două popoare. Erevanul și Baku sunt astăzi ocupate să lămurească cine pe cine a ajutat. Azerbaidjanul este supărat pe Serbia pentru livrările de aruncătoare de mine și pe Georgia, prin teritoriul căreia aceste aruncătoare de mine ar fi ajuns, chipurile, în Armenia. Armenia critică Israelul pentru livrările de drone către Azerbaidjan. Iar dacă părțile beligerante nu se vor "maturiza" până la următoarea rundă de negocieri, problema stopării conflictului ar trebui pusă de mediatorii Grupului OSCE de la Minsk”, scrie Nezavisimaia Gazeta.
Recomandările noastre
