Bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki au adus nu numai capitularea în fața americanilor  (2 septembrie 1945), ci și sfârșitul oricăror ambiții militare ale Japoniei. De altfel,  Constituția adoptată în 1947, când țara se afla sub ocupația Puterilor Aliate, prevede clar că statul nipon renunță la dreptul de beligeranță.  Articol 9 din legea fudamentală interzice expres Japoniei să posede arme nucleare sau alte arme ofensive sau să-și trimită armata (Forțele de auto-apărare) dincolo de granițele țării.

Cu tot pacifismul japonezilor, degradarea relațiilor internaționale din Extremul Orient a silit guvernul de la Tokyo să ia decizii importante. Ca urmare, pentru prima oară de la Al Doilea Război Mondial încoace, Japonia va avea la dispoziție două portavioane. E vorba de două distrugătoare din clasa Izumo, nave port-elicopter de dimensiuni mari, care vor fi modificate în așa fel încât să permită decolarea și aterizarea avioanele F-35B.

Chiar dacă nu recunosc, militarii japonezi par să fi pregătit minuțios momentul în care Japonia se va dota din nou cu portavioane În primul rând, încă din faza de proiectare distrugătoarele Izumo cam aduceau a portavioane, cu puntea lor de decolare lungă de 248 de metri.

Al doilea pas a fost făcut când Japonia a anunțat oficial că va achiziționa  42 de avioane Lockheed Martin F-35B. Este vorba despre o versiune a celebrului avion de luptă multirol capabilă să efectueze decolarea de pe o pistă scurtă și să aterizaeze vertical. Lucrurile par să fi fost bine planificate, pentru că până când modelele F-35B vor intra în serviciu, noile nave japoneze vor fi gata să le primească.

Japonia renunţă la costisitorul sistem american de apărare cu rachete bazat la sol

Japonia, silită să se înarmeze rapid. De unde vine amenințarea nucleară?

Firește, e nevoie de o muncă susținută pentru a transforma distrugătoarele în portavioane. Astfel, vor fi consolidate punțile de zbor dată fiind greutatea suplimentară pe care vor trebui să o suporte, se vor amplasa de lumini de orientare suplimentare și se vor monta pe navă „puncte” rezistente la căldură pentru aterizările verticale, scrie janes.com.

Ceva mai complicate sunt problemele legale. Pentru că Japonia nu are dreptul să aibă arme ofensive, noile nave vor purta numele de distrugătoare pentru operațiuni polivalente. Deși, evident, e vorba de o găselniță, nimeni nu poate contesta că Japonia are nevoie de portavioane pentru a se apăra în fața amenințărilor care vin din partea Chinei și a Coreei de Nord.

De altfel, China a făcut anul trecut o demonstrație de forâă care a stârnit mari îngrijorări în Japonia și Statele Unite. Portavionul Shandong a navigat pe 17 noiembrie prin Strâmtoarea Taiwanului cu avioane de luptă pe punte.

De-a lungul ultimilor o sută de ani, Marina Imperială Japoneză a pus un accent deosebit pe portaavioane.  Când a fost comandat, la 27 decembrie 1922, Hōshō era primul portavion construit în acest scop. De altfel, înainte de bătălia de la Midway, în iunie 1942, Japonia avea cea mai mare flotă de portavioane din lume. Pe vremea aceea, japonezii intenționau să înglobeze întreaga Asie De Est în  Zona lor de Coprosperitate.