Astăzi se lasă sec, urmând ca de mâine să intrăm în Postul Sfinților Apostoli, care durează până la data de 29 iunie. Tot astăzi, îi prăznuim pe Sfântul Proroc Elisei și pe Patriarhul Metodie al Constantinopolului.

Sfântul Prooroc Elisei fost fiul lui Șafat, un bogat proprietar de pământ din Abel-Mehola, din nordul Israelului. Chemarea profetică a lui Elisei s-a făcut din poruncă divină, căci Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Ilie să-l ungă pe acesta profet în locul său.

Astfel, Ilie a mers la Elisei care se afla împreună cu tatăl său la câmp și a trecut pe lângă acesta aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Sfântul Ilie cerându-i voie să meargă să își ia rămas bun de la părinți și apoi va veni după el, lucru care s-a și întâmplat (III Regi cap 17).

Sfântul Prooroc Elisei a fost martor înălțării la cer într-un car de foc a profetului Ilie. După despărțirea prin răpirea la cer de Ilie, învățătorul său, Elisei a cercetat școlile proorocești din Ierihon și Betel spre a se încredința de râvna lor religioasă și a le lua în grija sa.

Apoi, o perioadă a stat în muntele Carmel.

Reîntorcându-se în Samaria și-a desfășurat activitatea profetică timp de 50 de ani, săvârșind multe minuni: a îndulcit apele la Ierihon (IV Regi. II, 19, 22), a înviat un copil prin rugăciunile sale (IV Regi IV,34), a vindecat de lepră pe un ofițer sirian, Neeman, cerându-i să se scalde de șapte ori în Iordan (IV. Regi cap V).

Sfântul Proroc Elise s-a mutat la Domnul 840 î.Hr. fiind îngropat în Sevastopoli, în Samaria.

Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului s-a născut în ultima decadă a secolului al VIII-lea, în insula Sicilia, din părinți binecredincioși, primind o educație aleasă.

La maturitate și-a vândut averea moștenită de la părinți, o parte a împărțit-o săracilor, iar cu restul de bani a ridicat o mănăstire în insula Chios (Marea Egee), aici dedicându-se slujirii lui Dumnezeu.

Pentru viața sa curată, Patriarhul Nichifor l-a chemat la Constantinopol ca slujitor la Patriarhie și ajutor al său.

Metodie l-a însoțit pe patriarhul Nichifor în două exiluri în timpul persecuției iconoclaste a împăratului Leon Armeanul (813-820).

În anul 817 a fost trimis la Roma ca reprezentant oficial al patriarhului. În timpul domniei împăratului iconoclast Mihail Balbul (820-829), după moartea patriarhului Nichifor, a fost întemnițat timp de 9 ani pentru că a apărat cultul sfintelor icoane, fiind eliberat în anul 830

În timpul împăratului Teofil (829-842) a fost exilat reîntorcându-se după moarte acestuia, în anul 842.

A fost numit Patriarh al Constantinopolului în timpul împărătesei Teodora care a pus și capăt ereziei iconoclaste. În timpul păstoriri sale ca patriarh a fost restabilit cultul sfintelor icoane și s-a stabilit sărbătoarea Ortodoxiei în prima Duminică a Postului Mare.

A trecut la cele veșnice pe 14 iunie, în anul 846.