Aparțin acelei categorii de naivi, ca să nu le zic proști, care a crezut în 1996 că Emil Constantinescu și Convenția Democratică vor veni la putere cu cei „15.000 de specialiști” promiși în campania electorală. Hai, n-or fi chiar 15.000, dar și 1.500 dacă sunt, salvează țara, îmi spuneam eu precaut-optimist, în timp ce vâram buletinul în urnă. Ce a fost s-a văzut!

Ce nu știam eu în anul 1996, sau bănuiam, dar nu credeam că este un fenomen de masă, era că butada „românul se pricepe la toate” nu este doar o ironie cam nedreaptă, ci un adevăr care se poate dovedi devastator în unele momente.

Nu exclud, de aceea, ca promisiunea apariției din pământ, din iarbă verde a celor 15.000 de specialiști să fi fost una sinceră. De ce nu ar fi putut să fie scos numărul ăsta de pricepuți dintr-un popor alcătuit preponderent din oameni care se pricep la orice. Să vedem însă cum este cu priceputul la orice, în momente în care omnisciența poate avea efecte grav păgubitoare.

După cum se știe prea bine, timp de mai mulți ani, până la sfârșitul celui de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, Justiția a fost substituită de o Banda de Criminalitate Organizată, cunoscută sub numele Binomul Coldea-Kovesi. Nenumărați români, doar români și numai români, politicieni, oameni de afaceri și patroni media, toți aflați cumva în calea planurilor politice și financiare ale Sistemului Paralel de Putere, au fost arestați în baza unor probe trucate, a unor dosare penale constituite cu aportul ilegal al securiștilor, apoi judecați și condamnați de judecători aflați la mâna Statului Paralel. Mii de familii nenorocite, mii de cariere ruinate, mii de destine frânte. O mizerie, cum țara nu mai cunoscuse din anii `50.

Pentru absolvenții pe bune ai facultăților de Drept, crima a fost limpede din capul locului, din momentul din care s-a aflat că dosarele penale trimise de DNA în instanțe erau alcătuite nu din echipa procuror-judiciarist, așa cum prevede Codul de Procedură Penală, ci din procuror-securist-judiciarist, adică absolut ilegal. Spre cinstea lor, mulți dintre acești specialiști au explicat publicului fie direct, fie indirect, prin intermediul jurnaliștilor ne-deontologi, adică civili, natura și proporțiile distorsionării criminale a Justiției. Pentru mulți dintre români, spusele specialiștilor în Drept au fost însă în zadar.

Au aplaudat în delir orgasmic crimele, în timp ce pe cei care trăgeau semnale de alarmă îi numeau „apărătorii corupților”, iar argumentele acestora „chichițe avocățești”. De când Curtea Constituțională a scos SRI din dosarele penale, de când în dosarele DNA măsluite plouă cu achitări și de când s-a aflat că zeci de români nu au avut cum să mai audă din morminte verdictul „achitat”, cei mai mulți dintre cei care priveau în extaz imaginile televizate cu victimele DNA defilate în cătușe tac rușinați. Nu le vine să recunoască faptul că au dat prioritate hormonilor stimulați de plutonierii de presă, de propaganda Binomului, și nu au ascultat de profesioniștii Dreptului.

Mai încoace, îl trăim în plin, alt moment: Pandemia. Dacă nu au obosit să-și trateze bolnavii, medicii sigur au obosit să explice: pericolul este unul real, nu poate fi combătut decât cu măsuri care pot părea supărătoare, dar nu mai supărătoare decât moartea. Aproape în zadar au explicat o mulțime de medici adevărați ce și cum. Așa cum sumedenie de români știau mai bine cum este cu Dreptul Penal, mai bine decât profesorii de la catedrele cu același nume, la fel acum știu mai bine și cum este cu epidemiile, cu pandemiile, în general cu bolile infecțioase. Sigur, asta în timp ce mor oameni prin terapiile intensive, la fel cum ieri mureau cu zile alți oameni prin pușcării sau în timpul unor procese măsluite.

Dacă specialiștii în Drept de ieri erau considerați de mare parte a publicului a fi „spălători plătiți de corupți”, medici cu zeci de ani de studii și activitate în specialități inaccesibile IQ-urilor obișnuite sunt considerați astăzi a fi „sclavii Ocultei”, sau „servitorii pharma”, care truchează diagnostice, inventează viruși și plăsmuiesc pericole. De această dată, ziariștii care se fac purtătorii de cuvânt ai medicilor specialiști aflați în Linia I sunt cumpărați de Orban.

De ce și de unde acest fenomen nenorocit al ignorării furios-injurioase a opiniei celui care s-a pregătit o viață în domeniul din care emite povețe? Las la o parte reacțiile celor interesați, a celor care se află cu treabă astăzi, în timp de Pandemie, la fel cum se aflau cu treabă deontologii mai ieri, în timpul siluirii Justiției, ci îmi pun întrebarea doar la adresa celor care nu-s acționați cu cheițe. Răspunsul este unul destul de neplăcut, dar încerc să-l dau, poate ne va folosi la ceva: din crasă Prostie! Oamenii aceștia nu știu mai nimic pe lumea asta! Pentru dacă ar ști câte ceva, ar ști și să-i întrebe pe cei care au coatele tocite de carte.

Mai pe scurt, doar oamenii cu multă știință de carte cunosc sensul și conținutul adagiului „Cu cât știi mai mult, cu atât îți dai seama că știi prea puțin”. Mai grav, doar oamenii care știu mult, știu ce și pe cine să întrebe și mai știu că să întrebi nu este deloc o rușine, ci dimpotrivă.

În final, mi-aș permite un sfat: nu faceți pași în necunoscut, fără să îi întrebați pe cei care au cartografiat zona. În cel mai bun caz, doar vă faceți de râs, dacă nu chiar tolerați și încurajați Nenorocirea!