Se împlinesc astăzi, 9 mai, 125 de ani de la nașterea celui mai mare gânditor al poporului român, filosoful care până la vârsta de patru ani n-a pronunțat nici măcar un cuvințel.

Lucian Blaga, filosof, poet, dramaturg și diplomat - căci despre el este vorba -, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lăncrăm din judeţul Alba. Copilăria sa a stat „sub semnul unei uluitoare absenţe a cuvântului”, viitorul filosof autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece copilul Lucian Blaga nu a vorbit până la vârsta de patru ani.

Avea să-și facă studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de Liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

Doctor în filosofie la Viena

Ziarul „Românul” va consfinţi în 1914 debutul filosofului Lucian Blaga, odată cu publicarea studiului „Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson”.

După liceu, se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară - menționează rador.ro. A studiat apoi filosofia şi biologia la Universitatea din Viena până în 1920, când a obţinut titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie.

După terminarea studiilor, Blaga se stabileşte la Cluj-Napoca. Este membru fondator al revistei „Gândirea” (apărută în 1921), de care se va despărţi în 1942, când înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).

Cariera de diplomat

În 1926, Lucian Blaga a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga, Berna (1926–1936) şi Viena (1936-1937), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

Dorli, de la dor

Ana-Dorica „Dorli” Blaga s-a născut la 2 mai 1930, la Berna, Elveţia unde tatăl ei, Lucian Blaga, lucra în calitate de ataşat de presă la Legaţia Română. Numele de alint Dorli este de fapt un derivat de la cuvântul „dor”, unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în care acesta a fost ataşat cultural - notează sursa citată.

După Dictatul de la Viena, Blaga se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu şi o mare influenţă asupra lui Ion Desideriu Sârbu.

Anii Dictatului

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele „Cultura” din Cluj şi „Banatul” din Lugoj.

A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc. În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944).

I-a refuzat pe comuniști

Blaga fost profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist - speculează rador.ro. Împreună cu el au fost înlăturaţi şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu.

Fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri.

Opera

Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public: poeziile nepublicate în timpul vieţii fuseseră grupate de autor în patru cicluri: „Vârsta de fier”, „Corăbii cu cenuşă”, „Cântecul focului”, „Ce aude unicornul”.

Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei şi culturii naţionale: Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965).

Patru trilogii

Opera filosofică este organizată în patru trilogii: a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică.

Câteva culegeri de aforisme - Discobolul (1945) -, eseuri, alături de memorialistica din „Hronicul şi cântecul vârstelor” şi de romanul autobiografic „Luntrea lui Caron”, ambele publicate postum, dar şi alături de lucrarea „Pietre pentru templul meu” (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.

Lucian Blaga a murit la 6 mai 1961, în Cluj, cu trei zile înainte de a împlini vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din satul natal, Lancrăm.