Toți cei care am trecut prin școală am citit poemul lui Ion Barbu, i-am învățat versurile, am fost fascinați de ele și am încercat să descifrăm mesajul pe care a vrut să-l transmită poetul Ion Barbu – matematicianul Dan Barbilian. Unii am reușit să găsim propria interpretare, alții ne-am mulțumumit să ni le însușim pe cele pe care ni le-au oferit alții. Cei care i-au analizat opera s-au întrecut în a găsi alte și alte sensuri poeziilor sale, citindu-le și recitindu-le în diferite note și chei.

Este o baladă, ar fi spus autorul, despre poemul „Riga Crypto și Lapona Enigel”, ba o fantezie, un basm, un cântec bătrânesc de nuntă,, o fabulă sau chiar o anecdotă și-au dat cu părerea alți critici literari care au  făcut istoria literaturii române. Este o formă a „Luceafărului” eminescian în care personajele au rolurile inversate, a explicat Nicolae Manolescu.

Au existat o multitudine de interpretări și de explicații, căci, așa cum spunea chiar Ion Barbu, dacă o poezie admite o explicație, atunci va admite, rațional, o infinitate.

Femeia care i-a zguduit viața

Se știe că Ion Barbu a fost narcoman, dependent de cocaină și eter, droguri pe care le-a consumat în exces, mai ales în perioada pe care a petrecut-o în Germania, la Tubingen. Or, „Riga Crypto și lapona Enigel” a fost compus chiar în această epocă, marcată de excese, după cum a povestit într-o scrisoare, trimisă unui amic, la câțiva ani după lansarea poemului.

Mare amator de femei, la un moment dat se lăuda cu peste 4.000 de aventuri galante, Ion Brabu făcuse, în acea epocă, o pasiune pentru o pictoriță din Norvegia, pe nume Helga, mai vârstnică decât el, pe care o întâlnise într-o expoziție la Munchen. Despre Helga avea să povestească mai târziu, soția sa, Gerda Barbilian, descriind-o drept „singura femeie pe care a iubit-o sincer, la care s-a gândit cu duioșie până la sfârșitul vieții”.

Despărțirea iubita sa din zona scandinavă l-a afectat foarte tare, „i-a zguduit viața”, potrivit Gerdei Barbilian, provocându-i o depresie adâncă.

Într-o asemenea stare se afla, Ion Barbu, în acea seară de octombrie a anului 1923, încercând să-și domolească suferința din dragoste cu eter. O substanță cu efecte halucinogene la care apela destul de des și pe care o alterna cu cocaina, așa cum am arătat mai sus.

Sub influența stupefiantelor

Amețit de efectul narcoticului, poetul a adormit, iar în vis i-a venit ideea și i s-a desfășurat întreaga structură a poemului. De aici și până la „Riga Crypto...” a mai fost un pas, pe care, susține Ion Barbu, l-a făcut într-o stare de deplină luciditate. Astfel, compoziția propriu-zisă, susține el în aceeași scrisoare, pomenită mai sus, „s-a dezvoltat și s-a desăvârșit în momente de luciditate”:

„Mă luptam în camera mea cu chinurile eterului...”, îi povestea amicului, „Originea baladei rigăi Crypto este onirică, cu siguranță (...) Cel puțin ca intenție și ca schemă; căci compoziția s-a dezvoltat și desăvârșit în momente de luciditate”.

Dacă avem în vedere și aceste aspecte, suferința provocată de iubirea pierdută și influența narcoticelor, am putea putea găsi o nouă interpretare poemului: transpunerea în versuri a poveștii de dragoste, ratate, pe care autorul a trăit-o cu norvegianca Helga, transformată în Enigel, cea care vine din țări înghețate.

De altfel, este interpretarea pe care o dă antropologul Andrei Oișteanu, într-o lucrare despre influența narcoticelor în cultura românească („Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură”, ed. Polirom, 2010): „Am motive să cred că Enigel, păstorița transhumantă din Laponia – care, din «țări de gheață urgisită», coboară cu turmele ei de reni «tot mai la sud» (în Germania) -, este numele încriptat al norvegienei Helga. De altfel, Ion Barbu însuși vorbeștre despre «cadrul scandinav» al poemului», un cadru geo-cultural nmotivat de el printr-o «necesitate cu totul intimă»”.