Medicul Radu Zamfir, „Eroul din Apuseni”, cum este cunoscut îndeobște de toată lumea, chirurg la Spitalul Fundeni, dar și șeful Agenției Naționale de Trasplant. Se mai fac transplaturi pe vremuri de pandemie? Mai e sânge suficient? Cum e să operezi zilnic și să te expui perfidului „Covid”? Care e condiția medicului în ziua de azi și cum va fi după ce va trece balamucul ăsta? Mai are viață personală? La toate aceste întrebări a răspuns cu lejeritatea unui om dur, care a văzut multe la viața sa. Un bărbat șarmant și sincer.

EVZ: Trăim vremuri pe care nu ni le-am imaginat niciodată. Peste patru miliarde de oameni din aproape întreaga lume sunt în izolare. Și românii stau închiși în casă de aproape două luni. Iar medicii sunt considerați eroii acestor vremuri. Cum trăiește doctorul Radu Zamfir aceste vremuri?

 Dr. Radu Zamfir: Eu fac ce făceam și înainte, îmi ajut pacienții, deși numărul de intervenții a fost restrâns din cauza pandemiei. Există urgențe, însă, care trebuie rezolvate

-Acum, medicii sunt aplaudați și în România. Credeți că vor continua aceste aplauze și după ce românul scapă de molimă? Că știți cum e neamul românesc…

 -Trebuie să avem încredere în neamul românesc. Medicii sunt aceiași și fac ce au făcut dintodeauna pentru pacienții lor.

-Cum a influențat această pandemie activitatea de transplant? Câți donatori au fost înainte de declanșarea pandemiei și câți după? Dar comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut?

 -Din totalul de 30 de donatori, din acest an, din 26 februarie – de când s-a confirmat primul caz de Coronavirus – au mai existat 11 donatori. Pe perioada pandemiei au fost zece transplanturi hepatice, 17 renale - de la donatori în moarte cerebrală – și două tot renale, de la donatori vii. Activitatea de transplant a mers înainte. Cei care au nevoie de transplant au o boală gravă, iar timpul nu le permite să aștepte. Recomandarea Agenției Naționale de Transplant este ca activitatea de transplant să continue.

 

-Prima verigă în lanțul de transplant este reprezentată de așa-numitul „KDP”. Adică „key donation person”. Vine la rând medicul ATI, apoi urmează echipa de prelevare și, după aceea, echipa care face transplantul? Ați simțit vreo reticență din partea lor că, până la urmă, sunt și ei oameni?

 -Nu vorbim de reticență. Vorbim de riscuri. Iar dacă vorbim de un spital în care se practică prelevarea de organe și acel spital este copleșit de cazuri cu infectați de Covid este normal ca activitatea de donare să se întrerupă pentru a nu periclita nici donatorul și nici receptorul. Ideea este că, pe lângă testarea donatorului și receptorului, trebuie testată și întreaga echipă medicală de transplant.

 -De când TAROM și-a suspendat cursele aeriene, cine v-a ajutat în acțiunile de coordonare astfel încât organele prelevate să ajungă în timp util și în siguranță pentru a fi transplantate? Ministerul Sănătății se luptă doar cu pandemia sau se mai gândește și la „Programul de Transplant”?

 -Transportul a fost realizat cu ajutorul Ministerului de Interne, cu elicopterele și avioanele lor, dar a existat și transport rutier, cu ajutorul „Ambulanței”, având tot sprijinul MAI. Având în vedere că toată activitatea de transplant este susținută financiar de către Ministerul Sănătății, aceasta este dovada că ministerul este preocupat de activitatea Agenției Naționale de Transplant.

 

-Ce sincope sunt în activitatea de transplant, în această perioadă, ținând cont, în primul rând, că a scăzut și numărul donatorilor de sânge. Că și așa era criză de sânge în spitale…

 -Transplantul e complex. Transfuzia este un „must” – o necesitate. Când sângele lipsește e o mare problemă. Fără transfuzie nu se poate face transplant. Nu te pui la drum cu organe de transplantat dacă nu ai sânge.

 -Și, acum există sânge?

 -Acum, din cauza pandemiei, e mai greu. Trebuie să se implice mai mulți oameni. La donator mă refer…

 -Aveți mai bine de un an de când ați fost numit directorul Agenției Naționale de Transplant, perioadă în care numărul donatorilor a crescut. Cât vi se datorează această performanță și care este cel mai important lucru pe care l-ați schimbat? Și, mai ales câți pacienți se mai află pe listele de așteptare?

 -Din momentul în care am devenit directorul ANT am, avut 120 de donatori. În 2019, au fost 85, față de 65 câți au fost în 2017 și 2018. Eu cred că acest lucru nu reprezintă meritul unui singur om, ci se datorează unei întregi echipe din care fac parte. Faptul că am ocupat toate locurile vacante, că a crescut numărul de donatori, că au apărut noi centre de prelevare și transplant și mai ales că au apărut și modificări legislative, toate acestea au facilitat trasplanturile. Mai ales populația a înțeles mai bine altruismul actului de donare și că un om în situație critică trebuie ajutat.

 

-Anul trecut, s-a vehiculat informația că veți fi numit șeful Departamentului pentru Situații de Urgență. Dacă s-ar fi întâmplat, acum erați pe baricadă. Cum vedeți gestionarea situației în care ne aflăm?

-Situația la noi a fost gestionată foarte bine. România, dacă nu e țara cu cele mai puține cazuri de Coronavirus, e clar printre țările cu cei mai puțini infectați. Măsurile au fost bune chiar dacă ne-a venit greu și au fost frustante. La noi, cazurile nu depășesc sistemul medical. Dacă l-ar depăși, ar fi rău că ar muri oameni.

 -Dar, oricum, sunteți pe baricadă. Se presupune că sunt operații urgente. Cât de mari sunt riscurile și cum vă protejați?

 -Înainte de operație, pacienții sunt testați de fiecare dată, când este posibil acest lucru în cazurile de urgență.

-Ați apărut în clipul „Cine-i salvează pe eroi” făcut de Smiley, alături de o groază de vedete. Cum a fost acest debut muzical?

- N-a fost un debut muzical, iar ideea care ne-a unit a fost aceea că trebuie să încurajăm oamenii care luptă cu această pandemie.

- Au fost și nemulțumiri, că nu a apărut „Ambulanța” în clip. Vi se pare o nedreptate?

 -Nu trebuie să ne legăm de aceste chestiuni. Și Ambulanța e în prima linie. Trebuie să înțelegem că important este să salvăm vieți. Nu trebuie să ne separe apartenența la un simbol sau altul, ci trebuie să ne unească dorința de a face bine oamenilor.

 -Vă tentează un duet cu fiica dumneavoastră, Lavinia, care e deja o mică vedetă în lumea muzicii?

 -Eu n-am voce. O las pe ea să facă performanță.