Continuăm astăzi, pe evz.ro, serialul dedicat marilor artiști, literați, inventatori care au schimbat prin activitatea lor existența oamenilor. Propunem aici o biografie romanțată a acestora, nu un pomelnic vânturat în date și statistici rigide. Ca să n-o mai lungesc, astăzi va fi luat la bani mărunți cel mai cunoscut scriitor din toate timpurile: William Shakespeare.

Aprilie este și va rămâne o lună specială în literatură fie doar și pentru coincidența uluitoare desprinsă din viața și moartea „Marelui Will”, venit pe lume într-o zi de 23 aprilie 1564 și plecat în aceeași zi, 52 de ani mai târziu.

Fiu al unui fabricant de mănuși din Stratford-upon-Avon, William Shakespeare n-a stat prea mult pe gânduri înainte de a se aventura pe potecile destinului, la nici 18 ani cucerind-o pe cea care avea să-i devină soție: Anne Hathaway, o femeie cu aproape nouă ani mai în vârstă decât „păunașul” Will. În ziua nunții, ea era deja însărcinată în trei luni.

Șapte ani de mister. S-a călugărit William?

Întâmplare bizară, dar în 1585, anul în care familia Shakespeare era binecuvântată cu nașterea unor gemeni, William dispare fără urmă de acasă. Vreme de șapte ani! Cum era de așteptat, cronicarii s-au întrecut ulterior în supoziții și teorii. Ba că Shakespeare ar fi muncit ca grădinar, scrib, vizitiu, marinar, tipograf, ba că s-ar fi implicat în cămătărie (activitate de care n-a fost niciodată străin), ba că s-ar fi călugărit, îmbrăcând rasa franciscanilor!

Nu se știe nici astăzi limpede ce s-a întâmplat în această perioadă cu Shakespeare, cert e că numele îi reapare în cronici în 1592, într-o postură deloc onorantă însă: un coleg dramaturg îl taxează dur în presa vremii, acuzândul de plagiat: „Un corb obraznic care se împăunează cu penele noastre”. Acuzație deloc de neglijat, mai ales dacă ținem seama de faptul, real, că Shakespeare a scris în colaborare multe din cele 38 de piese de teatru păstrate sau din cele 154 de sonete atribuite lui.

Bani din teatru sau din cămătărie?

În orice caz, faptul că era pomenit/jignit în media Londrei însemna că devenise cât de cât cunoscut. De altfel, în scurt timp, piese mai puțin prețuite în prezent, precum „Comedia erorilor” sau „Titus Andronicus”, i-au adus lui Shakespeare bani frumoși, care i-au permis nu numai să înceapă o viață de moșier, dar să și cumpere o parte a instituției londoneze Globe Theatre, astăzi numită Shakespeare’Globe.

Bine, gurile rele ale istoriei literare susțin că Marele Will ar fi făcut avere din cămătărie, nu din scrierea pieselor de teatru, aducând dovezi clare potrivit cărora Shakespeare nu se sfia să apeleze la lege pentru a-și recupera de la datornici inclusiv sumele infime împrumutate (cu dobândă).

A scris sau n-a scris?

În orice caz, în 1613 William Shakespeare era deja instalat la Stratford, pe o proprietate frumușică. Și asta în ciuda zvonurilor răutăcioase, cum că un om cu o pregătire atât de umilă n-ar fi fost în stare niciodată să scrie „Hamlet”, „Romeo și Julieta”, „Macbeth” sau „Richard al III-lea”.

Acuzațiile de plagiat au continuat mult după moartea lui Shakespeare, scriitori britanici remarcabili, precum Charles Dickens, Henry James sau James Joyce, fiind convinși că fiul mănușarului John n-ar fi putut crea niciodată minunatele piese de teatru lăsate moștenire omenirii.

Mai mult, s-a mers atât de departe cu aceste supoziții încât s-a ajuns până acolo încât să se susțină - aberant! - că, de fapt, Regina Elisabeta I era cea care-i scria, în secret, piesele lui Shakespeare (în ciuda faptului că regina a trăit până în 1603, iar dramaturgul până în 1616).

126 de sonete pentru… un chipeș lord?

Un alt mister nedeslușit și care mai mult ca sigur nu va mai fi dezlegat niciodată, este legat de orientarea sexuală a lui William Shakespeare. Tată a trei copii, Will a fost, se pare, un bărbat lipsit de inhibiții. Ar fi avut inclusiv un copil din flori, dar și multe alte aventuri amoroase. Era, fără îndoială, un tip galant.

Se știe că William a scris nu mai puțin de 28 de sonete greu încărcate erotic pentru o femeie măritată pe care Shakespeare o numește Doamna brună, nedezvăluindu-i identitatea. „Dar să fi jucat oare cel mai cunoscut și apreciat versificator romantic al lumii și în cealaltă echipă?”, se întreabă biograful Robert Schnakenberg în volumul „Viața secretă a marilor sriitori” (Edituta ART, 2017).

Testamentul și inelele

Răspunsul cade prompt: „Cronicarii încă mai dezbat dacă Shakespeare era sau nu bisexual. Susținătorii ideii spun că celelalte 126 de sonete le-ar fi scris pentru un bărbat, cunoscut ca Tânărul chipeș sau Tânărul lord. De altfel, singura ediție a sonetelor sale publicate în timpul vieții este dedicată misteriosului «Dl. W. H.»”.

Inclusiv testamentul lui Shakespeare a dat apă la moară interpretărilor: „Le-a lăsat moștenire bani prietenilor John Heminges, Richard Burbage și Henry Condell, special ca aceștia să cumpere inele memoriale prin care să cinstească relația lor apropiată. Această dovadă a alimentat zvonurile decenii la rând”, a subliniat biograful Robert Schnakenberg.