Muma ploii și tatăl soarelui îngropați de copiii românilor

Dacă era secetă mare, copiii satului porneau în alai pe ulițe ca să-l îngroape pe tatăl soarelui într-un loc cu multă apă ca să piară arșița și să curgă ploile într-una ca izvoarele, iar, dacă vremea era ploioasă, o duceau pe mama ploii s-o îngroape într-un loc uscat ca să sece izvoarele ploii și să se zvânte pământul.

Unul dintre țânci mergea în fruntea alaiului, doi duceau crucea și prapurii. Totul arăta ca o înmormântare în miniatură.

După cei trei urma un cărucior cu sicriul în jurul căruia fetițele, în haine cernite, boceau, strigând:

„Tatăl soarelui a murit/ Muma ploii a înviat”.

Cum poți reîncălzi friptura fără să se usuce. Trei metode sigure

Herbert Kickl, un populist de dreapta, poate ajunge la putere la Viena

Apoi, cortegiul se termina cu un șir de copii.

Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric