Globalizarea, pusă pe butuci de Coronavirus

Globalizarea, pusă pe butuci de Coronavirus

Panica indusă în sânul populației din lumea întreagă, legată de numărul victimelor, ascunde adevăratul efect al epidemiei de Covid-19.

O senzațională analiză de Kate Andrews pentru The Spectator.

Cu zece ani în urmă, Organizația Mondială a Sănătății dădea publicității o nouă definiție a „pandemiei”: o maladie care infectează un mare număr de persoane și se propagă rapid în lume.

În zilele noastre, odată primul criteriu îndeplinit, al doilea este subînțeles. Totul circulă mai repede acum: mărfurile, serviciile, bolile și – mai ales – frica.

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe măsură ce numărul de cazuri cu Covid-19 crește, costurile reacției noastre la ele cresc de asemenea: până acum s-a ajuns la 1,5 trilioane de dolari din cauza zborurilor anulate, a comenzilor la care s-a renunțat și a afacerilor închise – un efect inevitabil în lumea noastră globalizată și interconectată.

Un virus care a apărut la Wuhan a dus la anularea meciului de rugby dintre Italia și Irlanda de la Dublin.

Jocurile Olimpice de la Tokyo, maratonul de la Londra și festivalul de la Glastonbury ar putea avea aceeași soartă.

„Planul de bătaie” al lui Boris Johnson pentru a întârzia și a atenua propagarea virusului include posibilitatea înființării de zone interzise și interzicerea adunărilor mari.

Peste tot în lume, călătoriile de afaceri și conferințele au fost anulate, comenzile suspendate.

Însă nu este doar un moment critic pentru vreo afacere anume și nici pentru vreo țară anume – s-ar putea să fie un punct de cotitură pentru globalizarea însăși.

Pentru cea mai mare parte a ultimelor două decenii, globalizarea a fost norma – nici pusă sub semnul întrebării, nici contestată de vreuna dintre țările mari ale lumii. Pe scurt, globalizarea a fost văzută ca viitorul însuși.

Creșterea conectivității și expansiunea piețelor au îmbogățit pe toată lumea. Dacă poți să scazi costurile fabricând iPhone-ul în China sau curățind langustinele scoțiene în Thailanda, de ce să mai stai pe gânduri?

Și a funcționat pentru milioane de persoane. Sărăcia a scăzut, speranța de viață a crescut. Cumpărând ieftin, am redistribuit bogăția. Cine s-ar fi opus?