În România pare că spiritul antreprenorial a murit! Dacă nu e așa, în următoarele zile prețul la popcorn ar trebui să explodeze, precum cel al măștilor de protecție după ce s-a auzit primul strănut din această iarnă.

Luni, 24 februarie, va fi o zi deosebit de interesantă. Și nu numai pentru că e Dragobetele, ziua națională a îndrăgostiților români, prin care purtătorii și purtătoarele de ie vor să dea peste nas capitalist-decadentului Saint Valentine.

Ziua este interesantă pentru că se suprapun două evenimente care, în mod normal, ar fi trebuit să fie succesive, precum oul și găina din celebra dilemă.

Cele două evenimente sunt votul din Camerele Reunite ale Parlamentului pentru investirea Cabinetului Orban II și dezbaterea de la Curtea Constituțională pe tema constituționalității desemnării lui Ludovic Orban drept premier după ce Guvernul Ludovic Orban a căzut la moțiunea de cenzură.

În mod normal, „oul” poveștii ar fi trebuit să fie decizia CCR și abia apoi, dacă ea ar fi fost favorabilă, se organiza votul din Parlament. Dar „găina” din povestea care ne va înveseli ziua de luni este grăbită să străbată anevoiosul drum spre alegerile anticipate și nu se poate opri, fie și numai pentru o zi, din pasul alergător impus de termenul limită de 28 iunie pentru organizarea alegerilor parlamentare înainte de termen.

Care ar fi scenariile posibile pentru ziua de luni?

O să le enumerăm în ordine crescătoare, de la „cel mai posibil scenariu” spre „cel mai extravagant”.

În cel mai bun caz, Curtea Constituțională va lua luni o decizie rapidă, de respingere a sesizării făcute de PSD și va considera desemnarea lui Ludovic Orban corectă. În paralel, la Parlament se desfășoară jocul asigurării cvorumului și al abținerii de la vot, ajungându-se probabil la căderea Cabinetului propus.

În orice caz, această evoluție a evenimentelor va lăsa gustul amar al dezinteresului pentru procedurile Curții și imaginea unică a unui partid care se abține de la votul de investire a unui Guvern pe care îl declară drept cel mai bun posibil.

Al doilea scenariu, care oferă o ieșire elegantă din suprapunerea apariției „oului” și a „găinii” pe lume, este: Curtea se pronunță, considerând constituțională desemnarea, dar, nefiind cvorum, dezbaterea se amână. Astfel, următoarea reunire a camerelor va avea aparența de legalitate deplină.

Dacă la Curte se amână pronunțarea, fie și cu o zi, dar la Parlament se consumă votul de respingere/investire, atunci popcornul devine indispensabil pentru a urmări toată bălăcăreala care se va revărsa în emisiunile de prime-time.

Ne apropiem de scenariile cele mai greu de imaginat, dar nu imposibile, pentru că, să nu uităm, trăim în România, o țară cu adevărat a tuturor posibilităților.

Cum ar fi ca Parlamentul să-și dea votul, iar Curtea să considere desemnarea lui Ludovic Orban neconstituțională?

S-ar putea consuma ambele evenimente în paralel și atunci show-ul ar fi total, ca și cum Siminică, Stan, Bimbirică și Bran s-ar reuni pe aceeași scenă.

Ar putea fi, însă, și mai rău de atât: Parlamentul respinge Cabinetul, președintele desemnează un nou premier, să-i spunem tot Ludovic Orban, și apoi apare hotărârea Curții că prima nominalizare nu a fost legală!

PS - Unii ar putea spune că de vină pentru suprapunerea celor două evenimente este Curtea Constituțională care ar fi trebuit să se reunească mult mai repede, nu să lase totul pe „săptămâna viitoare”. Se poate, dar un asemenea argument nu face decât să scoată la suprafață disprețul pentru proceduri și puterile din statul și așa slăbit de zecile de scenarii prin care a trecut de peste zece ani încoace!