Până în urmă cu 30 de ani, îi găseai aproape la fiecare colț de stradă. Lumea îi știa pe nume, că nu în fiecare zi îți cumpărai pantofi noi. Azi, trebuie să faci investigații serioase să dai de unul care să mai și știe cum să-ți pună niște flecuri sau să-ți repare o gheată veche. Cizmarul, un meseriaș în extincție
Florin Oancea are 43 de ani și, de aproape trei decenii, de la 14 ani, s-a dedicat unei meserii pe cât de banale, pe atât de importante pentru omenire. E cizmar. Chiar, cum e corect, cizmar sau pantofar? Florin, ghemuit pe scăunelul lui meschin de mic, din prăvălioarea lui, de trei metri pe trei, de pe celebra stradă Lizeanu, din Capitală, râde: „Eu sunt «confecționer de încălțăminte». Așa scrie în diploma mea de absolvire a școlii profesionale pe care am făcut-o la Liceul «Petru Rareș», și din fabrica «Dâmbovița», de la Timpuri Noi. Am terminat-o în 1991”.
Cizmar cu bacalaureat
Zice că a vrut să se facă ospătar-bucătar, dar n-a luat examenul, că erau prea mulți pe loc: „Atunci, am optat pentru încălțăminte. Am vrut să am banii mei de mic. Părinții mei nu erau oameni bogați. Mama era merceolog și tata lăcătuș. N-am dus-o greu, da’ nici ușor. Așa erau vremurile”, oftează cizmarul în timp ce mai bate un cui într-o talpă de gheată veche. Iar oftează: „Am terminat liceul la seral. Am și bacalaureatul... Normal că-mi pare rău că n-am și studii superioare”.
„Shoes designer”
Și, de la cine a învățat meseria, că asta mai mult se „fură” decât se învață? Zămbește, nostalgic: „Am avut mai mulți meșteri, dar cel care mi-a rămas în cap, că i-am fost ucenic destoinic, a fost domnu’ Enache. Era mare meșter! A fost «șeful Creației»... El făcea toate modelele care se făceau pe atunci. În termenii de azi i-ar zice «shoes designer», o dă pe englezește cizmarul.
Recomandările noastre
