Este Dumnezeu un șef corporatist care ține să ne facă zile fripte?

Este Dumnezeu un șef corporatist care ține să ne facă zile fripte?

Salutăm apariția recentă a numărului 1 pe 2019 al revistei bianuale Martyria de teologie și spiritualitate ortodoxă, sperând că întârzierea nu este cauzată de dificultăți financiare, o maladie letală care a pus capăt existenței multor reviste culturale valoroase în ultimii ani.

Fiecare număr al Martyriei propune în cadrul secțiunii sale teologice o temă abordată din diverse unghiuri: de data aceasta, este vorba despre „Bunătatea lui Dumnezeu”.

Un subiect mai mult decât binevenit, în condițiile în care omul contemporan pare tot mai tentat să își pună nefericirile și angoasele pe seama unui Dumnezeu nedrept, cu alură de șef de corporație, care nu ar avea altă treabă decât să le facă zile fripte angajaților săi.

Concluzia firească a unei astfel de abordări este: de ce să fiu eu bun, dacă Dumnezeu nu este? Și de ce să mai cred în El?

Ne puteți urmări și pe Google News

Există o întreagă teologie patristică legată de bunătatea absolută și deplină a lui Dumnezeu, pornind de la cuvintele Mântuitorului: „Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu” (Matei 19, 17).

Învățăturii Sfinților Părinți pe această temă le acordă ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului și mentorul proiectului Martyria, o profundă și cuprinzătoare exegeză cu titlul „Bunătatea lui Dumnezeu și omul îmbunătățit”.

În ciuda spațiului restrâns pe care îl avem la dispoziție, nu putem rezista de a reproduce câteva dintre zicerile Sfinților Părinte pe baza cărora erudiditul ierarh își construiește comentariul, pentru a vă ispiti să căutați și să citiți revista:

„Dumnezeu este bun așa cum este în firea focului să încălzească”, spune Clement Alexadrinul, iar Sfântul Grigorie de Nyssa precizează: „Binele prim și propriu, a cărui fire este bunătatea, este și se numește dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu”.

Origen arată: „Atunci când a creat, «la început», tot ce a găsit de bine să creeze și, pentru ființele cugetătoare, nu a avut un alt motiv de a le aduce la existență decât pe Sine Însuși, adică bunătatea Sa”.