O veste a străbătut ca un fulger opinia publică, luîndu-i prin surprindere inclusiv pe avocaţii familiilor celor două fete dispărute din Caracal. Dincă a avut un complice.

După aproape o jumătate de an, a fost arestat sub acuzaţia de viol.. Nu are nici un fel de legătură cu restul infracţiunilor de care este acuzat Dincă. Doar viol. Victimă, Luiza Melencu.

De ce după atâta vreme? Risipiceanu a fost tot timpul în Caracal, la-ndemâna anchetatorilor. Nu explică nimeni.

Eu zic să luam cu mare precauţie această veste şi această arestare.

Cine este complicele alcoolic

Ştefan Risipiceanu este unul dintre alcolicii din Caracal, fără nici un fel de căpătâi. Un boschetar. Se aciuase pe lângă casa lui Dincă, iar acesta îl folosea la diferite corvezi prin gospodărie. Risipiceanu susţine că a fost o perioadă de aproximativ două săptămâni, când a dormit chiar în casa groazei. Perioada coicide cu zilele în care se presupune că în aceeaşi casă era sechestrată şi Luiza Melencu.

Încă din prima zi a scandalului, când la poarta lui Dincă, în afară de presă, se adunase şi jumătate din Caracal, Ştefan Risipiceanu bântuia şi el pe acolo. Am discutat şi eu cu el în mai multe rânduri. De fiecare dată era beat mort. Nu puteai pune nici un fel de bază pe spusele lui.

Părerea mea este că la vremea respectivă,  boschetarul, văzînd aglomeraţia de pe stradă, se chinuia să mai facă rost de o ţuică. Mai ales de la jurnaliştii avizi de orice ştire.

Risipiceanu a devenit suspect pentru că avea nişte arsuri pe mâini. L-am întrebat ce-i cu ele. Mi-a spus că a fost ars de soare, când a mers la sapă. Sincer, nu prea arătau a arsuri de soare. Poate fi și vreo boală. Omul trebuia luat la anchetă, fără discuţie, dar atunci şi când ar fi fost treaz, dacă s-ar fi întâmplat minunea asta vreo dată.

După o jumătate de an, este arestat. Complice al monstrului. Dar numai la viol. Victima: Luiza.

Mie însă, chiar în prima zi când s-a declanşat scandalul, mi-a spus altceva. Ceva în legătură cu Alexandra, nicidecum cu Luiza. Mi-a spus că în ziua în care Dincă a răpit-o pe Alexandra, a trecut pe la casa lui. A bătut în poarta acestuia cu o piatră, ca să îl audă.

Spera ca Dincă să aibă ceva de lucru, să capete de mâncare şi băutură. Susţine că i-a deschis monstrul, dar nu l-a lăsat să intre. L-a alungat de la poartă. „Nu era nici nervos, nici beat” – spune cel acuzat acum de complicitate.

Acuzatul este defazat în timp

Numai că avem două probleme în această destăinuire. Când Risipiceanu spune că a bătut în poartă, Dincă nu era acasă. Era plecat la Craiova, să cumpere cartelă de pe care să sune anonim părinţii Alexandrei.

În al doilea rând. Luiza a fost răpită cu câteva luni bune înaintea Alexandrei. Să presupunem că acuzatul, defazat cum am spus în timp, le confundă pe cele două. Dincă l-a chemat numai la viol, dar când a ars-o pe Luiza, aşa cum pretinde, n-a mai avut nevoie de ajutor, deşi la reconstituirea din liziera în care, la indicaţiile lui au fost găsite rămăşiţele de oase calcinate, i-a cerut unui anchetator să-l ajute să care sacul.

Vorbeşte gura fără el

Declaraţia lui Risipiceanu are şi o contradicţie. La prima fată, respectiv Luiza, Dincă, larg la inimă, îl cheamă şi pe el să o violeze. În cazul Alexandrei însă, nici măcar nu-l primeşte în curte. Nici nu deschide poarta. Schimbare radicală de atitudine.

Şi mai este ceva. Cine poate să creadă că Dincă, un infractor care a urmat un plan minuţios pus la punct, care merge tocmai la Craiova, alege un loc aglomerat şi un magazin care vinde de toate, de unde cumpără cartela de telefon, ca să-şi ascundă cât mai bine identitatea, să nu fie recunoscut nici măcar de vânzătoare, cheamă totuşi în camera unde o ţinea sechestrată pe Luiza pe un alcoolic, un boschetar, a cărui gură vorbeşte fără el.