Sorin Ionita: "Saptamana trecuta s-a tinut la Paris una dintre zecile de conferinte periodice organizate de agentii guvernamentale, asociatii, grupuri politice sau ziare occidentale, asupra viitorului Europei unite si a politicilor sale."
Cea in speta a apartinut Consiliului General pentru Poduri si Sosele, o institutie glorioasa infiintata de Napoleon I, cu invitati straini si moderatori din presa. (Apropo, la noi Ministerul Transporturilor cand face una, la care sa vorbeasca invitatii, iar functionarii sa asculte si sa dea raspunsuri, ca teme europene de infrastructura si transport ar fi, slava Domnului?) Roman fiind, participarea la un asemenea eveniment se soldeaza ca de obicei cu traume.
Intai, ca pierzi calda latinitate ca pretext pentru lipsa noastra de performanta, pentru gafe si pentru delasarea generala. O avea Franta probleme cu reforma, dar ar trebui sa vedeti si o birocratie care merge, evenimente care incep punctual, ministri care vin fix la ora anuntata si stau toata sesiunea in care au fost programati, ca sa mai asculte si ce zic altii, nu doar pe ei insisi. Ar trebui sa vedeti detalii planificate impecabil cu trei luni inainte si o sala uriasa ca de cinema plina cu directori si functionari din ministere, nemiscati de la 9 dimineata la 6 seara in sfanta zi de vineri, luand notite si punand intrebari. In tot acest timp, cred ca a sunat din greseala un singur mobil.
In al doilea rand, accentuand impresia de science fiction, s-au dezbatut exemple concrete de proiecte franceze afectate de politica publica europeana. Cu alte cuvinte, s-a discutat politica locala adevarata in cadru UE. Un presedinte de regiune din partidul la putere a explicat de ce nu doreste el sa acceseze bani pentru proiecte sociale, ca nu dau rezultate, iar un eurodeputat socialist l-a facut liberal si nesimtit (in Franta, termenii sunt folositi oarecum intersanjabil). Un director din Consiliul National de Cercetare a facut praf sistemul francez de invatamant superior si cercetare, ridicand in slavi SUA, contrazicand astfel ideea ca francezii n-ar fi autocritici.
Un alt eurodeputat, ungur din PPE, a cerut o mai mare sustinere pentru IMM-uri, iar un german ecologist l-a contrazis. (Nu ca ar fi contat prea mult, dar i-am tras si eu neamtului o copita, cand spunea ca trebuie oprite imediat investitiile in drumuri, ca sa mutam toata Europa pe calea ferata.) Doi primari rurali, unul de stanga si unul de dreapta,
s-au luat la harta pe fondurile agricole. Unii s-au enervat mai mult, altii mai putin. Doi socialisti il barfeau in pauza pe Sarkozy, ba pe chestia cu bautura, ba pe cea cu nevasta. Pe scurt, politica la mama ei, cu mize reale, dar si cu fleacuri, cu lumea impartita pe tabere si ideologii. Foarte interesant.
Intors acasa, am vagi nostalgii dupa acest mediu vioi si normal - si nici macar nu m-am referit la America, ci la Franta. Ma deranjeaza mass-media noastra neprofesionista, care incearca sa ingramadeasca orice eveniment in logica „conflictului Tariceanu-Basescu”, si cand e cazul si cand nu e, ca maimuta care indeasa bile in gauri patrate. O face si din interes, dar si din lipsa de capacitate de a pricepe altceva din guvernare decat certurile intre persoane. Si asa apare cercul vicios: daca asta se cere pe piata, cu timpul politica selecteaza doar pe aceia care asta stiu sa livreze.
Ma mai deranjeaza ideea ca politica europeana - aia pe care ar trebui s-o dezbatem noi in campania electorala - ar fi un fel de rezervatie pentru diplomati cu cravate mov sau indivizi autisti care vorbesc in alte limbi. Guvernul zice sa nu contaminam aerul steril al Europei cu jegurile noastre nationale, cum ar fi incompetenta sau coruptia, iar diversi europapagali o tin langa ca ei se duc la Bruxelles ca sa aduca mai multi bani acasa. Parlamentul pune reguli cine si cand are voie sa spuna ceva sau cand sa se faca sondaje de opinie.
Totul e de o prostie fara margini. Ce tema continentala mai actuala poate fi decat cea care a explodat recent, a emigrantilor romani din Italia si a situatiei romilor de acasa? Unde e partidul care a venit cu propuneri, altele decat de a intinde mana dupa un ban in plus la coana Europa, cum fac si blamatii romi (trec cu vederea solutia Cioroianu)? Ce tema mai europeana decat achizitia de ATV-uri la agentia de plati agricole, de care vad ca toata lumea se spala repede pe maini?
De ce nu dezbatem gafa monumentala a AVAS - daca asta a fost - care „a omis” sa ceara avizul Comisiei UE pe contractul cu Ford, periclitand o afacere majora sustinuta de toata lumea? Iar daca nu e vina AVAS, de ce nu strigam ca e o fisura in politica europeana de concurenta? Astea sunt lucrurile care intereseaza si pot aduce romanii la urnele europene, nu chisalita nesarata servita la televizor de politiceni si comentatori care mai de care bagati in afaceri cu statul.
Recomandările noastre
