La "Viata cu un Idiot", un spectacol " a la Tarantino", o parte din public a iesit din sala din cauza violentei si abrutizarii extreme.

Spectacolul „Viata cu un Idiot”, de Victor Erofeev, montat de ucraineanul Andriy Zholdak la Sibiu si reprezentat sambata seara la Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, in cadrul Festivalului National de Teatru, a socat publicul bucurestean.

Nonconformismul scriitorului si al regizorului au facut ca lumea sa vina, cu mic cu mare, si sa se aseze chiar si pe scari ca sa poata vedea reprezentatia, programata la o ora tarzie. 

Unele doamne simandicoase nu au suportat sa vada insa atata „dementa”, rahat intins pe pereti, perversiuni homosexuale, scene de la psihiatrie sau „chiuretaje” in direct, tot „acest teatru schizofrenic”, in care nu mai exista nicio limita, iar sincretismul postmodern si violent al mijloacelor teatrale sunt duse la extrem. Uneori, fizic, e greu sa privesti atata oroare, care atinge limita suportabilului.

Totusi, flash-urile cu candoarea ingerului, sau cu suferinta si sublimarea indragostirii in afara casniciei, sau cu frangerea femeii, care innebuneste dupa ce si-a avortat copilul „din flori”, conceput cu un nebun, jalea din litania cantecelor rusesti sunt emotionante.

Cosmaruri staliniste

Regizorul, in varsta de 44 de ani, castigator al Premiului UNESCO pentru regie in 2004, a filmat acum la Ocna Sibiului, pe ger, in pielea goala, in cusca lupilor de la Zoo, in piata ori la psihiatru.

Personajele joaca in doua incaperi de pe scena, iar cameramanii aflati langa ei le capteaza expresiile de pe chip si le proiecteaza pe trei ecrane.

Aceasta alternanta de stari si mijloace, cu flash-uri video, filmate live, intre abrutizare si candoare, e sustinuta muzical, de la rockul cel mai dement la Mozart, parafrazand cu „Ingeras nu mai ai aripioare”, de la care se trece din nou la scene din filmele lui Tarantino, in special din „Kill Bill”.

Un adevarat delir imagistic, cu urlete in boxe, pe scena, cu sfasieri de suflete, cu plansuri stinse in sicriu, cuie batute in mana si direct in inima, in care nebunia cea mai feroce, dostoievskiana, este reprezentata poate prima data vizual pe o scena.

SOCANT

Amantul, in bratele sotului

Spectacolul are conotatii si de mit, si de telenovela. Viata cuplului, fara copii si fara iubire, se imparte de vreo 20 de ani intre fabrica la care lucreaza sotul si  scenele casnice cu sotia (Cristina Flutur). 

Florin Cosulet isi ia in serios rolul sotului bantuit de cosmarurile staliniste. In casa se insinueaza un „idiot” (Catalin Patru), simbol al demonului din fiecare dintre noi, care va distruge si ultima farama de echilibru.

Zholdak face praf toate conventiile teatrale, sociale si umane. Peste granita dintre nebunie si demonizare, dintre teatru si film, nu mai ramane decat imensa pustietatea sufleasca a omului modern. Bucuria „diavolilor” (Cristian Stanca si Pali Vecsei) se transforma intr-o sticla de sampanie si un cantec sadic.